Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 11:2 - Biblia în versuri 2014

2 Împarte-ți-o-n multe bucăți – Felii, chiar șapte sau opt, fă-ți – Pentru că tu n-ai nici o știre Când vine vreo nenorocire, Ca să lovească-acest pământ

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 împarte-o în șapte sau chiar în opt, căci nu știi ce rău va veni pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Împarte-o în șapte părți și chiar în opt; pentru că nu știi ce dezastru va veni pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Dă o parte la șapte sau la opt, căci nu știi ce rău va fi pe pământ!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Împarte-o în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire poate da peste pământ.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Dă o parte la șapte și chiar la opt, căci nu știi ce rău va fi peste pământ.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 11:2
22 Mawu Ofanana  

Ei au mai zis: „Acum, plecați Și, cărnuri grase, să mâncați. Beți băuturi dulci, iar apoi – O parte – să trimiteți voi Și celor care n-au nimic, Să aibă și ei, câteun pic, Căci ziua asta minunată, Domnului nostru-i e-nchinată. Nu vă mâhniți, căci bucuria Lui Dumnezeu vă e tăria.


La fel, Iudeii de la țară – Cei care locuiesc afară, Deci în cetăți ne-mprejmuite Cari nu-s cu ziduri întărite – Fac din a paisprezecea zi Din luna lui Adar, o zi De minunată sărbătoare Și-și trimit daruri fiecare.


În care-au căpătat odihnă Scăpând de-ai lor dușmani, în tihnă Să țină-o mare sărbătoare, Când prăznui-vor luna-n care S-a preschimbat necazul lor, În bucurie. Tuturor, De-asemeni, le-a mai poruncit Ca-n aste zile, negreșit, Să își trimită fiecare, Cadouri – daruri de mâncare; Iar darul trebuia-mpărțit Cu cel care era lipsit.


De șase ori ești izbăvit De la necaz și, negreșit, De șapte ori tu vei învinge Răul, și nu te va atinge.


El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.


Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.


Sunt șase lucruri rău privite De Dumnezeu, ba sunt urâte Chiar șapte lucruri, pot a spune:


Când încărcați de ploaie sânt, Nori-și revarsă apa lor Peste oricare muritor. Copacul, unde va cădea – Spre sud sau nord – veci va ședea Acolo unde, pe pământ,


Cel care mult o să trăiască, Se bucure! Dar să gândească La cât de multe au să fie Zilele nopții ce-o să vie. Ce va urma, din nou, pot spune Că este doar deșertăciune.


Ascultă dar, îndemnul meu: Să-ți amintești de Dumnezeu, În anii tăi de tinerețe, Până n-ajungi la bătrânețe Când, apăsat de anii grei, Vei spune: „N-am plăcere-n ei”.


De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”


În vremile ce au să vie, El, pacea noastră, o să fie. Atunci când în a noastră țară, Asirianul vine iară Înaintând pân’ la palate, În contră-i fi-vor ridicate Opt căpetenii din cei cari, Peste popor sunt cei mai mari, Alături de șapte păstori.


„De șaptezeci de ori, tot șapte, Îl iartă” – i-a răspuns Iisus –


Aceluia care dorește Să împrumute de la tine, Să-i dai! Fiindcă nu e bine Să-ntorci spatele celuia Ce-ți cere. De asemenea,


De șapte ori, de a greșit, În contră-ți, și de a venit – De șapte ori – cerând iertare, Iartă-l și-arată-i îndurare!”


„Deci fraților, dacă, cumva, Are să cadă cineva, Într-o greșeală, vreau ca voi, Cu al blândeții duh apoi, Să știți ca să îl ridicați Și astfel, sprijin, să îi dați – Căci voi nu mai sunteți firești, Ci ați ajuns duhovnicești. Seama să ieie orișicine, La ce îl va privi pe sine, Ca să n-ajungă, la sfârșit – Cumva – să fie ispitit.


Răscumpărați vremea, căci ele, Adică zilele, sunt rele.


Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


Întreabă-ți oamenii – de vrei – Și vei afla, chiar de la ei, Felul în care ne-am purtat, Cu ei, când între noi au stat. Tineri-aceștia-n fața ta, Trecere vor a căpăta, Căci într-o zi de bucurie, La tine, s-au brodit să vie. Dă-ne ce vei găsi cu cale, Din oile turmelor tale. Arată milă, pentru noi Și pentru David mai apoi, Și dă-ne ceea ce te lasă Inima, din ce ai în casă.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa