Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 10:8 - Biblia în versuri 2014

8 Cel care, groapa altuia, O sapă, va cădea în ea; Cel cari, un zid, a dărâmat, De-un șarpe e apoi, mușcat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea, iar pe cel ce pătrunde printr-un zid îl va mușca un șarpe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Cel care sapă groapa altuia, poate ajunge să cadă el în ea; iar cine dărâmă un zid, poate fi mușcat de un șarpe.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Cine sapă o groapă cade în ea și cine dărâmă un zid este mușcat de șarpe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Cine sapă groapa altuia cade el în ea și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Cel ce sapă groapă va cădea în ea și cel ce găurește zidul îl va mușca șarpele.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 10:8
13 Mawu Ofanana  

Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


Cei zece tineri cari erau Lângă Ioab – căci trebuiau Să-i poarte armele – de-ndat’, Au mers și l-au împresurat, Pe Absalom. Ei l-au lovit, Cu săbiile, și-a pierit.


Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.


Un laț au pus în fața mea; Sufletul mi se-ncovoia; O groapă mare mi-au făcut, Însă în ea, ei au căzut.


Omul care e fără vină, Scăpat e de orice pricină Căci nevinovăția are Ca să îi stea în apărare; Dar cei răi, cu toți, prinși fi-vor, Prin însăși răutatea lor.


Piatra care se prăvălește, Se-ntoarce spre cel ce-o urnește. Cel care, groapa altuia, O sapă, cade el în ea;


Acel ce sfarmă pietricele, Va fi rănit, la mâini, de ele. Primejdii l-au amenințat, Pe cel cari, lemne, a tăiat.


Veți fi precum omul cel care Fuge – speriat – de-un leu, dar are Să întâlnească-un urs de-ndat’, Iar când crede că a scăpat – În curtea sa când se găsește Și când, de zid, se sprijinește – Un șarpe va veni la el Și-l va mușca pe omu-acel!


Dacă pe vârful muntelui Cari este al Carmelului, Să se ascundă vor căta, Și de acolo-i voi sălta. Dacă ar vrea ca să pătrundă Și-n fundul mării să se-ascundă, De-a Mea privire n-au să scape Nici în acel noian de ape, Căci șarpelui îi poruncesc Să-i muște și îi izgonesc.


Cu oamenii acei, apoi, S-a-ntors la Ofra, înapoi, Iar toți cei șaptezeci de frați Ai săi, atunci, au fost luați Și-au fost uciși, fără cruțare, Pe-aceeași piatră, fiecare. Doar fiul cel mai mic aflat La Ierubal – Iotam chemat – Să se ascundă-a izbutit Și-astfel, a supraviețuit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa