Qohelet 10:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Acel cari, drumul spre cetate, Nu îl cunoaște, obosește Văzând ce mult prostul trudește.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Eforturile proștilor îl obosesc pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Munca extenuantă a prostului îl obosește; el nici măcar nu cunoaște drumul spre oraș.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Truda celui nesimțit îl obosește, când nu știe să meargă în cetate.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Pe nebuni îi ostenește osteneala lor, căci ei nu știu cum să meargă în cetate.

Qohelet 10:15 Mawu Ofanana

Psalmi 107:4

Pierduți atunci, și pribegeau La întâmplare, prin pustie, Pe căi de cari nimeni nu știe – Căci se vădiră neumblate – Și nu găseau nici o cetate În care să fi locuit.

Psalmi 107:7

Pe un drum drept i-a însoțit Și-apoi un loc de locuit, Într-o cetate, El le-a dat.

Qohelet 10:10

Atunci când fierul e tocit, Dacă rămâne ne-ascuțit Va trebui să-ți îndoiești Puterea. Ai să reușești Să ai izbândă – pot a-ți spune – Numai de ai înțelepciune.

Qohelet 10:14

Torent de vorbe, va vărsa Omul nebun, din gura sa, Măcar că nimenea nu știe Ceea ce-n urmă va să fie. Dar cine, ca să spună, poate?

Qohelet 10:16

Nefericită-i țara care, Pe un copil în frunte-l are Drept împărat sau voievod, Căci el, la fel ca un nărod, În zori de zi când se trezește, Nepăsător benchetuiește.

Qohelet 10:3

Dacă va merge înainte, Acesta tot lipsit de minte, Va fi și o să dea de veste Prin fapte, că nebun el este.

Isaia 55:2

De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.

Isaia 57:1

Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.

Habacuc 2:6

Batjocură a tuturor N-au să ajungă, sau făcuți De râs, de pomină știuți? Căci se va spune despre ei: „Vai o să fie de acei Care adună, vrând a ține Ceea ce nu le aparține! Dar până când vor fi lăsați, În datorii, împovărați?