Qohelet 10:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Torent de vorbe, va vărsa Omul nebun, din gura sa, Măcar că nimenea nu știe Ceea ce-n urmă va să fie. Dar cine, ca să spună, poate?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Și totuși, prostul spune o mulțime de vorbe. Omul nu știe ce se va întâmpla; cine îi poate spune ce va fi după el?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Prostul spune foarte multe vorbe. Omul nu știe ce se va întâmpla; și cine îi poate spune ce va fi după el?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Nebunul își înmulțește cuvintele; omul nu știe ce va fi; cine-i va face cunoscut ce va fi după el?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce va fi după el?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și nebunul înmulțește vorbele: totuși omul nu știe ce va fi și cine‐i va spune ce va fi după el?

Qohelet 10:14 Mawu Ofanana

Iov 34:37

Și-n plus și-a mai adăugat Păcate noi – acum făcute – Lângă greșelile avute. Bătând din palme, își sporește Cuvintele ce le rostește În contra Domnului și nici Nu-i pasă că suntem aici!”

Iov 35:16

Așadar Iov, mai bine, lasă… Că ți-ai deschis gura și-au fost Noian de vorbe, fără rost!”

Proverbe 10:19

Cel care mult o să vorbească, Mult are să păcătuiască; Însă cel care a vorbit Puțin doar, este chibzuit.

Proverbe 15:2

Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.

Qohelet 10:15

Acel cari, drumul spre cetate, Nu îl cunoaște, obosește Văzând ce mult prostul trudește.

Qohelet 3:22

Astfel, din toate câte sânt, Nimic mai bun n-o să găsească Omul, doar să se veselească De toate lucrurile lui – Aceasta-i partea omului. Căci cine poate să-l mai facă Iar bucuros să fie dacă Zilele vieții și-a sfârșit? Mai poate fi înveselit? Mai poate fi el bucurat De toate câte i-au urmat?

Qohelet 5:3

Cum visele născute sânt Doar din mulțimea grijilor, Atunci și a nebunilor Prostie și lipsă de minte Iese din ale lor cuvinte.

Qohelet 6:12

Și cine, ce va fi sub soare, Poate să-i spună omului, Când se sfârșește viața lui? Iar ca să facă ce e bine Cât timp se ostenește, cine Va ști și-l va-nvăța, vreodată, În viețuirea lui deșartă?

Qohelet 7:14

Vesel, în ziua fericirii, Să fii, iar a nenorocirii Ziuă când te năpăstuiește, Cu-nțelepciune te gândește Că Dumnezeu, pe amândouă, Le face și ni le dă nouă, Ca nimic omul să nu știe, Despre ce-n urmă-i va să vie.

Qohelet 8:7

Omul nicicând nu va afla – Cu el – ce se va întâmpla, Căci nimenea nu îi va spune.

Qohelet 9:1

M-am îndemnat la căutarea Și-apoi, atent, la cercetarea Tuturor câte s-au făcut Pe lume. Astfel, am văzut Că omul cel neprihănit, Cu faptele ce-a săvârșit, Se află-n mâna Domnului; Iar soarta înțeleptului, Cu tot ce face pe pământ, În mâna Lui, de-asemeni, sânt, Precum și dragostea-i aflată Și ura cea înverșunată. Ce-n viitor are să fie, ‘Nainte, bietul om nu știe. Nici înțeleptul, cu-a lui minte, Nu știe ce-i e pus ‘nainte.

Езекиел 35:13

În contra Mea, voi v-ați fălit Și vorbele vi le-ați sporit Față de Mine. Am aflat! Am auzit ce-ați cuvântat!”