Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 Vântul suflă spre miazăzi; Se-ntoarce-apoi spre miazănoapte Cu ale palelor lui șoapte. ‘Napoi, revine peste fire, Veșnic făcând astă rotire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Vântul se îndreaptă spre sud și apoi se întoarce spre nord. Vântul umblă de jur împrejur, rotindu-se, și revine mereu la traiectoria sa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Vântul bate spre sud; apoi curenții de aer se întorc spre nord. Astfel, vântul deplasează mereu aerul; și curenții lui își reiau constant circuitul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord, se învârte și înconjoară și se întoarce vântul pe circuitul său.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Vântul suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotituri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Vântul merge spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte: se întoarce necurmat în mersul său și vântul se întoarce iarăși la ocolurile sale.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 1:6
11 Mawu Ofanana  

Știi de ce haina-ți se-ncălzește? Știi când pământul se-odihnește De vântul sudului? Cuprinzi


Noi știm că vijelia mare, Din miazăzi, mereu pornește; Din miazănoapte, ne lovește Frigul și vânturile, fața.


Vânturi a pus, să sufle tare Și a iscat valuri în mare.


Domnul, furtuna, a oprit Și valurile-a potolit.


Spre mare, râurile toate Se-ndreaptă. Apa lor nu poate Să umple a ei gură largă, Ci spre izvoare, iar, aleargă Din nou să curgă înspre mare.


Cum nu știi a vântului cale, Cum în pântecul mamei sale Nu știi cum oase i-au crescut Ființei care s-a născut, La fel n-ai să cunoști, mereu, Lucrările lui Dumnezeu.


Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.


De-aceea, orice om cuminte, Ce-a auzit aste cuvinte Și le-a făcut, e-asemănat Cu-acela care și-a durat O casă, colo sus, pe stâncă.


Casa. Ape s-au revărsat Furioase, vânturi au lovit În ea, încât, s-a prăbușit, Iar prăbușirea i-a fost mare.”


Tu, vântul, îl auzi vuind Și-l simți când bate, neștiind, De unde, el, spre tine-aleargă, Nici încotro are să meargă, Purtat pe aripi de văzduh; Așa-i și cel născut din Duh.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa