Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 M-am întrebat: „Ce folos are Un om, din truda lui, sub soare?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Ce câștig are omul din toată munca grea pe care o depune sub soare?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Oare ce câștigă omul din toate activitățile la care se angajează în existența lui de sub soare?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Ce folos are omul din toată truda lui cu care trudește sub soare?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Ce folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Ce folos are omul din toată truda sa cu care se trudește sub soare?

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 1:3
23 Mawu Ofanana  

Când am privit atent, ‘napoi, La toate câte le-am făcut Cu mâna mea, am priceput Că doar deșertăciune sânt Și numai goană după vânt Cu toate – trăinicie n-are Nimic ce e aflat sub soare.


M-au dezgustat toate-ntratât, Încât chiar munca mi-am urât – Mi-am urât truda mea sub soare, A mea strădanie pe care O las celui din urma mea, Ca să se bucure de ea.


Deștept? Nebun, are să fie? Dar cine poate ca să știe? Și totuși, lui îi va fi dată, A muncii mele truda, toată – Tot ceea ce-am agonisit Sub soare, cât m-am străduit Să strâng, muncind cu-nțelepciune. Și asta-i o deșertăciune.


La drept vorbind, din munca lui, Care-i folosul omului?


Dar ce folos de trudă are Cel ce muncește? Am văzut


Însă cu mult mai fericit E cel care nu a trăit – Omul care nu s-a născut – Pentru că încă n-a văzut Nimic, din răutatea care Își face mendrele sub soare.


Altă deșertăciune mare, Am întâlnit mereu sub soare:


Și-acesta e un mare rău: Când fiecare, la al său Rând va pleca, nimic nu are – Din osteneala sa sub soare – Să ia cu el, să-i folosească, Ci tot are să părăsească.


Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.


Și cine, ce va fi sub soare, Poate să-i spună omului, Când se sfârșește viața lui? Iar ca să facă ce e bine Cât timp se ostenește, cine Va ști și-l va-nvăța, vreodată, În viețuirea lui deșartă?


La fel ca și o moștenire Înțelepciunea prețuiește, Pentru cel care viețuiește Sub cerul de peste pământ.


Am mai văzut un lucru mare, Pe care, îndrăznesc a spune, Că l-am numit înțelepciune.


Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.


Iubirea, ura, pizma lor Pierit-au. Ei nicicând nu vor Mai avea parte cu cel care E viu, de ce este sub soare.


De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.


Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.


La ce poate fi folosit Un chip, de lucrător cioplit? Dar ce folos a căpătat Omul, de la un chip turnat – Cari se vădește o minciună – Încât ajunge să își pună Nădejdea-n el, deși e mut, Fiind de mâini de om făcut?


Care-i folosul omului Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul să și-l salveze Și astfel, viața, să-și păstreze?


Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”


Cu așa oameni, vreau, apoi, Să vă purtați, supuși, și voi; Supuși, de-asemenea, să fiți La cei care, neobosiți, În lucru-acesta, ostenesc Și, plini de râvnă, se vădesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa