Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 1:16 - Biblia în versuri 2014

16 Și mie însumi mi-am vorbit: „Sporit-am în înțelepciune, Mai mult decât puteau s-adune Cei care-au fost încoronați ‘Naintea mea ca împărați, Peste Ierusalim.” Mereu, În minte adunat-am eu, Înțelepciune și știință.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 I-am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi-am mărit și mi-am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Mi-am zis: «Observ că mi-am mărit reputația și am progresat în înțelepciune mai mult decât toți cei care au existat la Ierusalim înaintea mea. Astfel, inima mea a beneficiat de mult mai multă înțelepciune și de cunoaștere.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut și am adunat mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și inima mea a văzut înmulțindu-se înțelepciunea și cunoașterea!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit și am întrecut în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Am vorbit cu inima mea, zicând: lată am ajuns mare și am dobândit înțelepciune mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine peste Ierusalim și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 1:16
20 Mawu Ofanana  

Până acuma, nu credeam Cuvintele ce le-auzeam – Pe seama ta – dar am venit Eu însumi și m-am dumirit Că veștile de mine-aflate Nu mi-au spus nici pe jumătate, Ce fel de lucruri ai făcut. Căci după cum eu am văzut, Pot liniștită-acum a spune Că ai mai multă-nțelepciune Și ai mai multă propășire, Decât e zvonul, peste fire, Cari despre tine s-a iscat.


De Solomon, se poate spune Că întrecea-n înțelepciune, Înțelepciunea cea pe care Țara Egiptului o are, Precum și-a celor ce-au trăit În țările din Răsărit.


Iată cari este al meu plan: Avem să mergem în Liban, Ca să tăiem cedri. Apoi, La mare-i vom aduce noi Și-n plute o să îi legăm; Iar de la tine, așteptăm Ca să ne spui unde dorești Să ți-i trimitem. Când găsești Un loc ce este potrivit – Eu – plutele, am să-ți trimit, Cu ai mei oameni – se-nțelege – Ca ei apoi să le dezlege. În urmă, tu ai să le iei Și le vei duce unde vrei. În schimb, să îmi trimiți, aș vrea, Merinde, pentru casa mea.”


Pe când se-ndepărtase bine, Ghehazi își zise în sine: „Stăpânul meu nu a primit Nimic din ce i-a dăruit Oșteanu-acela Sirian, Care, chemat este, Naman. Dar viu e Domnul Dumnezeu, Căci am să capăt, ceva, eu, Din a lui parte, negreșit.”


Să fie binecuvântat, Mereu dar, Domnul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, Care-a făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Căci El, de David, S-a-ndurat Și-un înțelept fecior i-a dat, Care-și va face-o casă lui, Precum și-o casă, Domnului.


Cutremurați-vă! Vegheați! Vegheați să nu păcătuiți! În inimi, să vă repetați Lucrul acest când vă găsiți În patul vost’: tăceți apoi. (Oprire)


Mă gândesc noaptea, la acele Care sunt cântecele mele. Cuget în inimă mereu. Pe gânduri cade duhul meu Și-nspăimântat mă-ntreb apoi:


Am zis inimii mele: „Vreau, Din fericire să îți dau Să guști. Te-ncerc, cu veselie!” Acum însă, inima-mi știe Să judece cu-nțelepciune Că și-asta-i o deșertăciune.


Pe gânduri și m-am întrebat: „De-aceeași soartă voi avea Ca și nebunul, atuncea De ce am fost mai înțelept? Am vreun folos că sunt deștept?” Un gând a început a-mi spune: „Și-aceasta e deșertăciune.”


Ajuns-am astfel, mult mai mare Decât cei cari m-au precedat. Înțelepciunea mi-am păstrat.


Atunci, în mine am zis eu: „Are să facă Dumnezeu O judecată și-i adună Pe buni, pe răi – toți împreună – Pentru că El a sorocit Un timp ce este potrivit Oricărui lucru – vreme-n care Răsplată, orice faptă-și are.”


Vai de cel care zice: „Iată, Am să-mi zidesc o casă mare, Cu multe-odăi încăpătoare.” Ferestre multe-apoi, îi face, O căptușește – cum îi place – Cu cedru și o zugrăvește În roșu, precum își dorește.”


Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”


Să știți dar voi, că hrana tare, E numai pentru omul mare, Cari judecă și care poate – Deprins fiind – de a socoate, Întotdeauna-n gândul său, Ce este bine și ce-i rău.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa