Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 99:3 - Biblia în versuri 2014

3 Să laude, neîncetat, Toți oamenii de pe pământ, Numele Tău, căci este sfânt, E mare și înfricoșat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Să aducă mulțumiri Numelui Tău cel mare și de temut: El este sfânt!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Lăudați numele Lui care este mare, pentru că impune respect. El este sfânt!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Să laude numele tău mare și înfricoșător, pentru că este sfânt!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Să laude oamenii Numele Tău cel mare și înfricoșat, căci este sfânt!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Să laude numele tău cel mare și înfricoșat: — este sfânt —

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 99:3
20 Mawu Ofanana  

Când m-am rugat eu, Domnului, Am zis: „O, Domn al cerului! Tu, Dumnezeul Cel mai mare, Înfricoșat, plin de-ndurare Față de cei ce Te iubesc, Care poruncile-Ți păzesc! Tu, care ții al Tău cuvânt Și nu calci al Tău legământ!


Atunci, m-am dus la dregători, La cei mai mari conducători, La celălalt popor aflat Acolo, și am cuvântat: „Să nu vă temeți! Fiecare, De Dumnezeul nostru mare, Să-și amintească! Să luptați Pentru familii, pentru frați, Pentru-ale voastre case-apoi!”


Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.


Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care


Cu laude, pe porți intrați Și-n ale Lui curți să cântați, Iar Numele lui Dumnezeu Să-L binecuvântați, mereu!


Suflet al meu, mereu veghează: Pe Domnu-L binecuvintează, Iar toate care-n mine sânt, Numele Domnului Cel Sfânt, Să-L binecuvinteze-ndată!


Pe-al Său popor l-a izbăvit Și pe vecie a-ntărit – În urmă – al Lui legământ. Numele Domnului e sfânt. Numele Lui S-a arătat A fi mereu înfricoșat.


Domnul doar drept S-a arătat Și milostiv, neîncetat.


Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”


Domnul în Iuda-i cunoscut, Iar al Său Nume e știut De către-ntregul Israel.


Mândria domnitorilor, O-nfrânge El, biruitor. Pentru-mpărații cei pe care Pământul, drept stăpâni, îi are, Domnul din cer S-a arătat Drept Dumnezeu înfricoșat.


Unul, la altul, au strigat Și au rostit acest cuvânt: „Domnul oștirilor e sfânt! E sfânt! E sfânt! Mărirea Lui Umple fața pământului!”


Însă cu mine, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Ca un viteaz puternic, mare, Care în ajutor îmi sare. De-aceea, nu mă biruiesc Dușmanii cari mă prigonesc. Toți vor fi plini de umilință, Căci n-au lucrat cu chibzuință. Rușinea, peste ei lăsată, Nicicând nu va mai fi uitată!


Sunt Eu, în ei. Eu nu mai sânt, În lume, dar ei, pe pământ, Rămân, pe când Eu vin la Tine. Când rămânea-vor fără Mine, Tu, Tată Sfânt, să-i ocrotești Și-n al Tău Nume, să-i păzești, Pe cei pe cari Mi i-ai dat Mie, Pentru ca ei, una, să fie, Precum suntem și Noi, mereu.


Dacă cumva, n-ai să păzești Și dacă n-ai să împlinești Cuvintele scrise în carte – Cari fac, din astă lege, parte – Dacă apoi, de bună seamă, În urmă, nu vei avea teamă Față de-acest Nume slăvit Și-nfricoșat, întipărit În al tău Domn și Dumnezeu,


Să nu fii dar, înspăimântat, Că Domnul Cel Înfricoșat – Cel cari îți este Dumnezeu – Cu tine, o să stea, mereu.


Iosua a vorbit apoi: „Nu-L veți sluji, pe Domnul, voi, Pentru că sfânt e Dumnezeu, Și e gelos. De-aceea, eu Vă spun de-acuma, ca să știți: Nu veți scăpa nepedepsiți. Fărădelegea săvârșită Va primi plata cuvenită. Aflați dar, că nici un păcat, De Domnul, nu va fi iertat.


Șase aripe se aflau, Pe o făptură, și aveau – Ochi, împrejur – nenumărați. Aceștia fost-au așezați Și înăuntru și afară, În timp ce unii se aflară Puși înainte, iar apoi, Alții erau puși înapoi. Noapte și zi, fără-ncetare, Făpturile strigat-au tare: „E Sfânt, e Sfânt, e Sfânt, mereu, Și-Atotputernic, Dumnezeu, Cel ce era, Cel care este, Cel care vine!” Când aceste


Nimeni nu este, pe pământ La fel cu e Domnul, de sfânt. Alt Dumnezeu – la fel ca Tine – N-a fost și nu va fi, știu bine. Nu-i stâncă, precum e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa