Psalmi 99:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Domnul împărățește! Să tremure popoarele! El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Iahve guvernează! Să tremure popoarele! El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Domnul stăpânește: să tremure popoarele; el șade peste heruvimi: să se cutremure pământul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Domnul împărățește: popoarele tremură; El șade pe heruvimi: pământul se clatină.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Domnul împărățește: Să tremure popoarele! El șade între heruvimi; să se clatine pământul!

Psalmi 99:1 Mawu Ofanana

2 Samuel 6:2

Când toți, la sine, au venit, Spre Bale-Iuda a pornit David, cu ei, ca să se ducă Și de acolo să aducă, Grabnic, chivotul Domnului, Pentru că Sfântul Nume-al Lui, În fața sa era chemat, Iar Domnul este așezat În cercul Heruvimilor, Fiind Domn al oștirilor.

1 Cronici 16:30

Toți oamenii pământului Să tremure, în fața Lui! Căci lumea este întărită Și nu poate a fi clintită.

Psalmi 18:10

Un heruvim, cal, Îi era Și pe aripi de vânt zbura.

Psalmi 2:6

„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:

Psalmi 80:1

Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!

Psalmi 80:2

Doamne, puterea Îți trezește În Efraim și-apoi pornește Prin Beniamin și prin Manase Și-ajută ale noastre case!

Psalmi 82:5

Dar ei nimic n-au priceput. Nu știu nimic, căci le-a plăcut Doar întunericul în care S-au rătăcit, fără-ncetare. Prin felu-n care s-au purtat, Fi-va pământul clătinat.

Psalmi 93:1

Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.

Psalmi 96:10

Spuneți la neamuri, ne-ncetat, Că „Domnul este Împărat!” Iată că El împărățește, Iar faptu-acesta dovedește Că lumea-i tare-ntemeiată Și nu poate fi clătinată! Popoarele sunt judecate De către Domnul, cu dreptate.

Psalmi 96:9

În haine sfinte vă-mbrăcați, Când Domnului vă închinați! Voi, oameni ai pământului, Să tremurați în fața Lui!

Psalmi 97:1

Pământu-ntreg se veselește, Pentru că Domnu-mpărățește! Ostroavele sunt bucuroase!

Psalmi 97:4

De fulgerele sale – iată – Întreaga lume-i luminată. Pământu-L vede și, speriat, Este cuprins de tremurat.

Exodul 25:22

Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”

Isaia 19:14

Domnul a pus – fără-ndoială – În toți, un duh de amețeală, Spre-a fi Egiptul clătinat Asemenea unui om beat.

Ieremia 4:24

Privesc la munți-ndepărtați Și văd că sunt cutremurați! Nici dealurile nu-s cruțate, Căci sunt și ele clătinate!

Ieremia 49:21

De vuietul ce l-a iscat Căderea lor, s-a clătinat Pământul, iar strigătul lor, Atât e de răsunător, Încât ajuns-a – negreșit – La Marea Roșie-auzit…

Ieremia 5:22

Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.

Ieremia 50:46

De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.”

Езекиел 43:7

Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –

Luca 19:12

„Un om de neam, porni odată, Către o țară-ndepărtată, Gândind să ia o-mpărăție Și-n urmă, înapoi, să vie.

Luca 19:14

Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”

Luca 19:27

Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”

Filipeni 2:12

Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,

Revelația 11:17

Zicând: „Îți mulțumim, mereu, Atotputernicule mare, Pentru că Tu – o, Doamne tare – „Cel care este” Te-ai vădit, „Cel care-a fost”, necontenit, Și „Cel ce vine”. Mulțumim, Căci am văzut și acum știm Că pe puterea Ta cea mare, Ai pus, acum, al Tău braț tare Și-ai început să-mpărățești Și, peste toate, stăpânești.

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

Revelația 6:14

Cerul – în clipele acele – Asemeni unei cărți de piele Ce o faci sul, s-a strâns, deodată. Munți și ostroave totodată, Mișcatu-s-au din locul lor, Cu-n vuiet înfricoșător.