Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 96:4 - Biblia în versuri 2014

4 Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Căci mare este Domnul și foarte demn să fie lăudat! El este mai de temut decât toți dumnezeii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Iahve este mare și demn de laudă. De El trebuie să ne temem mai mult decât de ceilalți zei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Căci Domnul este mare și vrednic de toată lauda, mai de temut decât toți zeii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Căci Domnul este mare și foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toți dumnezeii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Căci Domnul este mare și vrednic de lăudat; el este de temut mai presus de toți dumnezeii.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 96:4
19 Mawu Ofanana  

Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.


Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Cântați isprăvile Lui cari Se dovedesc nespus de mari! Laude dați-I, Domnului, După nemărginirea Lui!


Iată că eu doar am strigat „Să fie Domnul lăudat!” Și-ndată fost-am izbăvit De cei care m-au dușmănit.


Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt


Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”


Lucrările lui Dumnezeu, Grăbiți-vă ca să veniți Cu toții, ca să le priviți! Vai, cât este de-nfricoșat, Când El Se află aplecat Lucrând asupra tuturor Feciorilor oamenilor!


Au adormit. Ce-nfricoșat Ești Doamne, în mânia Ta! Cine-mpotrivă, Îți va sta?


Numai Tu Doamne Te vădești Nemărginit și săvârșești Mari lucruri, pentru că mereu, Doar Tu ești singur Dumnezeu.


Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.


Căci Domnul este Împărat Și Dumnezeu adevărat, Mai mare decât toți acei Care se cheamă dumnezei.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


Teamă, s-aveți de-Acel care, Când a ucis, putere are, Trupu-n gheenă, să îl piardă Și-n al ei foc, totul, să ardă. Așadar, grijă să aveți: De El, mereu, să vă temeți!


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


Vai nouă! Cine oare poate – Pe noi – acum, a ne mai scoate Din mâna unor dumnezei Atât de tari? Noi știm că ei, Pe Egipteni, i-au pedepsit Și cu urgii mari, i-au lovit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa