Psalmi 94:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Privește Doamne-al Tău popor: Zdrobit este de răul lor, Pentru că-ntreaga-Ți moștenire Robită e de asuprire.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Îți asupresc poporul, Doamne, apasă asupra moștenirii Tale.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Ei exploatează pe poporul Tău, Doamne; și fac presiuni împotriva moștenirii Tale.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ calcă în picioare poporul tău, Doamne, și umilesc moștenirea ta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, și asupresc moștenirea Ta.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ calcă pe poporul tău, Doamne, și apasă moștenirea ta,

Psalmi 94:5 Mawu Ofanana

Psalmi 14:4

„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”

Psalmi 44:22

Din a Ta pricină apoi, Înjunghiați ne aflăm noi, În fiecare zi. Vedem Că precum oile suntem, Ce-s duse la măcelărie Urmând tăiate ca să fie.

Psalmi 7:2

Ca nu cumva, ca și un leu, El să mă sfâșie pe mine, Știind că prins când sunt la greu, Să-mi sară-n ajutor, nu-i cine.

Psalmi 74:8

Cari se vădesc dușmani ai Tăi – Își zic: „Haidem să-i prăpădim Pe toți și să îi nimicim!” Au ars locuri ce se vădeau – În țară – sfinte că erau.

Psalmi 79:7

Iacov de ele-i îngrozit Și-al său locaș e pustiit.

Isaia 3:15

Dar cine vă îngăduiește, Pe-al Meu popor, să îl călcați Și pe săraci să-i apăsați?” – A-ntrebat Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Isaia 52:5

Acuma, ce voi face Eu, Când văd că tot poporul Meu A fost luat și, pot să zic Cum că luate e pe nimic? Asupritorii lui, văd bine Că Mă batjocoresc pe Mine Și plini apoi, de veselie, Scot chiote de bucurie. În fiecare zi, mereu, Batjocoresc Numele Meu.

Ieremia 22:17

Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.

Ieremia 50:11

„Pentru că voi vă veseleați Necontenit, când jefuiați Tot ceea ce se dovedea Că este moștenirea Mea! Ca o juncană, voi săreați, Mereu, în iarbă! Nechezați Asemeni unor armăsari Ce se vădeau focoși și tari!”

Ieremia 51:34

„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.

Plângerile 3:36

Când omul e nedreptățit Deși dreptate-a dovedit, E cineva cari poate crede, Cumva, că Domnul chiar nu vede?

Езекиел 22:7

Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.

Revelația 11:3

Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.

Revelația 17:6

Cum că femeia s-a-mbătat, De tot sângele sfinților, Precum și-al mucenicilor Care trăit-au pe pământ Și cari, ai lui Iisus doar, sânt. Când am văzut-o, m-am mirat,