Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 94:4 - Biblia în versuri 2014

4 Ei țin mărețe cuvântări, Trufași sunt pe-ale lor cărări, Căci toți cei care făptuiesc Doar lucruri rele, se fălesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Ei bolborosesc, vorbesc cu aroganță; toți cei ce comit nelegiuiri se laudă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Ei vorbesc încet și incoerent. Spun cuvinte care le arată aroganța (din inimă). Toți cei care comit nedreptatea, se laudă…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Ei bârfesc și vorbesc cu îngâmfare, toți făcătorii de rele se laudă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Ei țin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie și toți cei ce fac răul se fălesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Rostesc, vorbesc cu îngâmfare; toți lucrătorii nelegiuirii se laudă,

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 94:4
26 Mawu Ofanana  

De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?


Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!


E ascuțită limba lor, Precum e cea a șerpilor. Otravă de năpârcă, iată, Au ei pe buze, adunată.


Să amuțească pe vecie Buzele care, cu trufie, Și cu-ndrăzneală doar, vorbesc Când cu dispreț minciuni rostesc, Ca să-l lovească negreșit, Pe cel ce e neprihănit!


Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.


Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.


Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”


Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite.


„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”


Eu mă uitam mereu – în vis – Din pricina cuvintelor Rostite în mod sfidător Și cu trufie de acel Corn ce fusese mititel. Cu-atenție, eu am privit, Până când fiara a pierit. În felu-acesta, am văzut Cum ea, ucisă, a căzut, Iar trupul i-a fost azvârlit În foc apoi și nimicit.


Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.


Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit.


În urmă, el s-a înălțat Și a ajuns pân’ la cel care Peste oștire-a fost mai mare, Smulgându-i jertfa necurmată, Spurcându-i astfel totodată, Locul locașului său sfânt.


Mulți Farisei, la rândul lor, Au spus: „Omul Acesta poate, Cu Belzebul, dracii, a-i scoate – Desigur, doar cu domnul lor!” Atuncea, Fariseilor,


Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa