Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 93:1 - Biblia în versuri 2014

1 Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Domnul împărățește. El este îmbrăcat cu măreție. Domnul este îmbrăcat cu putere. Brâul din jurul mijlocului Său este puterea. De aceea lumea este trainică și nu se clatină.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Iahve guvernează îmbrăcat în maiestate. El este echipat cu forță și cu autoritate, astfel încât lumea este consolidată și nu poate fi destabilizată.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Domnul stăpânește îmbrăcat în maiestate, Domnul s-a îmbrăcat, s-a încins cu putere. A pus pământul pe temelii solide, ca să nu se clatine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Domnul împărățește îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere, de aceea lumea este tare și nu se clatină.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Domnul împărățește; este îmbrăcat cu măreție; Domnul s‐a îmbrăcat cu tărie, s‐a încins cu ea: da, lumea este întărită și nu se va clătina.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 93:1
30 Mawu Ofanana  

Toți oamenii pământului Să tremure, în fața Lui! Căci lumea este întărită Și nu poate a fi clintită.


În ceruri, fie bucurie, Iar pe pământ, doar veselie! Seama luați, căci se vestește Precum că Domnu-mpărățește!


Tu ne dai slava, bogăția. Tu ai puterea și tăria, Iar mâna-Ți poate să mărească – Și-asemenea, să întărească – Acele lucruri care sânt În ceruri, sus, sau pe pământ.


Te-mpodobește cu mărire, Cu slavă și cu strălucire!


Domnul, în cer, Și-a așezat Scaunul Său de Împărat. A Lui domnie se întinde Și-ntreaga fire o cuprinde.


Iată, a Ta împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea Ta, cea mare, Veșnic rămâne în picioare.


Iată căci cu puteri sunt eu, Încins de Domnul Dumnezeu Cari cu povețe mă îndreaptă Pe calea care este dreaptă.


Să-i spulberi cu a Ta mânie! Să-i prăpădești, să nu mai fie! Fă-i ca să afle că, mereu, În Iacov, este Dumnezeu Și că puterea Lui se-ntinde, Încât pământul îl cuprinde.


El dă tărie munților, Căci al Lui mijloc e încins Doar cu puteri de necuprins.


El potolește-n largul zării Urletul mânios al mării, Oprește valul mărilor Și zarvele popoarelor.


„Poate acest întreg pământ Să se cutremure, din greu, Cu-ai săi locuitori, căci Eu Sunt Cel care îl sprijinesc Și ai săi stâlpi îi întăresc.”


Spuneți la neamuri, ne-ncetat, Că „Domnul este Împărat!” Iată că El împărățește, Iar faptu-acesta dovedește Că lumea-i tare-ntemeiată Și nu poate fi clătinată! Popoarele sunt judecate De către Domnul, cu dreptate.


Pământu-ntreg se veselește, Pentru că Domnu-mpărățește! Ostroavele sunt bucuroase!


Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.


Neprihănirea învelește Coapsele Sale și-o să fie Încins doar cu credincioșie.


Eu am făcut acest pământ Și oameni cari, pe el, sânt. Făcut-am ‘naltul cerului, Precum și toată oastea lui.


Domnul, care e Făcător Al tuturor cerurilor, Acela care a-ntocmit Pământul și l-a întărit – Nu pentru a-l face-o pustie, Ci locuit voind să fie – În felu-acesta a vorbit: „Doar Eu sunt Domnul, negreșit, Și nu mai este nimenea Care să-Mi fie-asemenea!


„Așa vorbește Dumnezeu: „La vremea îndurării, Eu – Pe Tine – te voi asculta. În urmă Te voi ajuta Atunci când peste-ntinsul firii Veni-va ziua mântuirii. Te voi păzi, necontenit, Pentru că Tu ești rânduit, Poporului, să-i aduci pace. Un legământ, cu el, vei face, Prin care ridica-vei iară, Din temelii, această țară, Iar moștenirea pustiită, Va fi – de Tine – împărțită.


Al Meu cuvânt, venit de sus, În a ta gură Eu l-am pus. Eu te-nvelesc, cu mâna Mea – Cu umbra ce o face ea – Căci vreau a-ntinde ceruri noi Și un pământ nou face-voi. Către Sion voi zice Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Frumoase sunt, pe munți, în zare, Picioarele acelui care Vești bune-aduce și grăbește Pentru că pacea o vestește. Frumoase sunt, în depărtare, Picioarele acelui care Aduce, peste-ntreaga fire, Vești bune, despre mântuire! Către Sion, el se grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Al vostru Domn și Dumnezeu Împărățește, tot mereu!”


Neprihănirea L-a-mbrăcat, De parcă e împlătoșat. Din mântuire e făcut Coiful ce-l poartă. Și-a țesut Straiul, numai din răzbunare Și-apoi mantaua ce o are, Din gelozie-i însăilată.


„Dar Cine e Acesta, care, În haine roșii, lucitoare – Dinspre Edom și Boțra – vine, Plin de putere, către tine?” „Eu sunt Cel care a vorbit, Sunt Cel care-a făgăduit Că va aduce mântuirea! La Mine este izbăvirea!”


Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”


În timp ce, către Fiul Său, A spus așa: „Scaunul Tău, Care Îți e pentru domnie, În veci de veci are să ție. Tu, Dumnezeule, îl ai Ca, ne-ncetat, pe el, să stai. Toiagul Tău, cu cari domnești, Pentru dreptate-l folosești.


Am auzit un alt glas, cari Vuiet părea, de ape mari, Sau tunetul dezlănțuit. El, „Aleluia!”, a rostit. „Al nostru Domn și Dumnezeu, Atotputernic e, mereu! A început să-mpărățească Și-n veci, are să stăpânească!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa