Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 92:13 - Biblia în versuri 2014

13 Aceia care sunt sădiți În Casa Domnului, să știți Că înverziți vor fi mereu, În curțile lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Cei sădiți în Casa Domnului, înmuguresc în curțile Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cei care au fost plantați în casa lui Iahve, înmuguresc în curțile Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cel drept va înflori ca un palmier, va crește ca un cedru din Libán.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Cei sădiți în Casa Domnului înverzesc în curțile Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 cei sădiți în casa Domnului vor înflori în curțile Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 92:13
14 Mawu Ofanana  

În urmă, fost-a construită Curtea, de preoți folosită, Precum și curtea ‘ceea care Se dovedea a fi mai mare, Cu porțile ce-o străjuiau, Porți ce-n aramă se-mbrăcau.


Avea putere Mardoheu, La împărat, și-astfel, mereu, Faima-i spori și cunoscut Ajunse-n orișice ținut.


Cu laude, pe porți intrați Și-n ale Lui curți să cântați, Iar Numele lui Dumnezeu Să-L binecuvântați, mereu!


În curtea Casei Domnului Și în Ierusalimul Lui, Voi împlini, precum am zis, Tot ceea ce eu am promis! Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!


Care în a Lui Casă stați Și-n ale Lui curți v-adunați!


Din buze, miere, ne-ncetat, Mireaso, doar ți-a picurat. Miere și lapte, tot mereu, Sub limba ta, voi afla eu. Mirosul ce îl răspândesc Hainele tale, îl găsesc Asemenea Libanului, Căci e la fel mirosul lui.


Picioarele s-au arătat Drept stâlpi de marmură ce sânt Albi la culoare. Pe pământ, Pe temelii s-au așezat, Făcute din aur curat. Toată înfățișarea lui E-asemenea Libanului. Tânăr ales e, la privit. Cu cedrii e asemuit.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


Ca roua, pentru Israel, Voi fi și, precum crinul, el O să-nflorească, an de an, Dând rădăcină, în Liban.


Dacă din ramurile-acele Unele-au fost tăiate, iar În locul lor, ajuns-ai dar, Să fii, acum, tu altoit – Tu, cel care te-ai dovedit Că din măslin sălbatic ești, Și-astfel părtaș, iată, că ești Grăsimilor măslinului Precum și-al rădăcinii lui –


Iată, vă spun, acuma, vouă, Că dacă am ajuns la fel – Să fim asemenea cu El – Prin moartea asemănătoare, La fel vom fi-ncontinuare – Deci una – printr-o înviere Care, asemeni Lui, se cere.


Să locuiască-n voi Hristos, Printr-o credință-adevărată, Cari e în inimi adunată, Având o temelie tare, Precum și-o rădăcină care Este, în dragoste, aflată; Și astfel să puteți, odată,


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa