Psalmi 91:2 - Biblia în versuri 2014

² Zice de El: „Loc de scăpare E Domnul, în care cred eu! El e cetatea mea cea tare, El este Dumnezeul meu!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² El Îi zice Domnului: „Adăpostul meu, Fortăreața mea, Dumnezeul meu în Care mă încred!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Eu Îl numesc pe Iahve Refugiul meu, Fortăreața mea, Dumnezeul meu în care mă încred!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² îi spune Domnului: „Tu ești [locul] meu de refugiu și fortăreața mea, Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Voi zice despre Domnul: El este adăpostul meu și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.

Psalmi 91:2 Mawu Ofanana

Geneza 17:7

Și tine – și sămânța ta – Ăst legământ, în veci, va sta. Astfel – conform puterii sale – Eu, ție și sămânței tale, Vă voi fi Dumnezeu, în veci!

Psalmi 14:6

Râdeți dar, de nădejdea care Omul nenorocit o are… Scăparea lui, însă, mereu, Se află doar la Dumnezeu.

Psalmi 142:5

Doamne, la Tine doar, strig eu: „Tu ești scăparea mea, mereu, Iar pe pământ, Te dovedești Că a mea moștenire ești.”

Psalmi 142:6

Să iei aminte Domnul meu, La al meu strigăt, tot mereu, Pentru că sunt nenorocit, Sunt strâmtorat și sunt lovit! Mă izbăvește de cei cari Mă prigonesc, căci ei sunt tari.

Psalmi 18:2

Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!

Psalmi 18:3

Iată că eu doar am strigat „Să fie Domnul lăudat!” Și-ndată fost-am izbăvit De cei care m-au dușmănit.

Psalmi 25:2

Doamne, mă-ncred numai în tine, Ca să n-ajung dat de rușine Și să se bucure acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei!

Psalmi 31:15

În mâna Ta e a mea soartă. De grijă – Doamne – Tu îmi poartă. De-ai mei vrăjmași și de cei care Mă prigonesc fără-ncetare, Scapă-mă Doamne, nu mai sta!

Psalmi 43:4

Atunci, încredințat eu sânt, Că urc pân’ la altarul care, Al nostru Dumnezeu îl are, Căci Dumnezeu mi-e bucurie Și totodată veselie. Cu harfa, am să-I cânt mereu, Doar laude, lui Dumnezeu!

Psalmi 46:1

Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.

Psalmi 46:2

De-aceea, noi – în orice vreme – N-avem nimic de a ne teme, Chiar dacă tot acest pământ Se zguduie, sau dacă sânt Clătinați munți-aceia care Se află-n inimă de mare,

Psalmi 48:14

Iată, Acesta-i Dumnezeu Și e al nostru, tot mereu. El, călăuză, Se vădește Și pân’ la moarte ne-nsoțește.

Psalmi 61:5

Căci ale mele jurăminte, Doar Tu le-asculți, o Doamne Sfinte, Și-o moștenire-mi dăruiești, De care îi învrednicești Pe toți cei cari în astă lume Știu să se teamă de-al Tău Nume.

Psalmi 71:3

Să-mi fii o stâncă, îmi doresc, Pe care să m-adăpostesc! Ai hotărât să-mi dai scăpare, Căci Tu ești stânca mea cea tare, Precum și cetățuia mea.

Psalmi 91:9

Că zici: „Am adăpost pe Domnul!” Și faci din Cel Prea-Nalt, al tău Turn de scăpare. Astfel, somnul

Proverbe 18:10

Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Isaia 12:2

Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.

Ieremia 31:1

Domnul a zis: „Atuncea Eu Voi fi chemat drept Dumnezeu, De semințiile pe care Neamul lui Israel le are. Popor al Meu, vor fi astfel, Toți cei crescuți din Israel.”

Luca 20:38

Vreau să vă spun, acum, ceva: Să nu gândească cineva Că Dumnezeu e-al morților. El este Domnul viilor, Căci toți sunt vii, în fața Lui.”

Evrei 11:16

Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.