Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 90:2 - Biblia în versuri 2014

2 ‘Nainte de-a se fi născut Munții – până nu s-au făcut Lumea și tot acest pământ, Cu toate ce în ele sânt – Din veșnicii ai fost, mereu, Și-n veci vei fi Tu, Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Înainte ca să se fi născut munții, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Înainte să fi apărut munții, înainte să fi fost conceput pământul și lumea, din eternitate în eternitate, Tu ești Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Mai înainte de a se fi născut munții, mai înainte să fi fost plămădite pământul și lumea, din vecie și până în vecie tu ești Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Mai înainte de a se fi născut munții și să fi dat naștere pământului și lumii, din veci până în veci, tu ești Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 90:2
23 Mawu Ofanana  

La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul.


Buzele tale. Ești tu, oare, Cel cari întâietate are? Ești primul care a văzut Lumina? Oare ești născut ‘Nainte să se fi-nălțat Dealuri și munți? Sau tu ai stat În adunarea Domnului?


Deci iată cât este de mare Domnul! Dar nu L-am priceput Noi, niciodată. N-am putut Pătrunde-al anilor Săi număr, Oricât am vrut. Pe al Lui umăr,


Te vei scula de pe-al Tău tron, Ca să ai milă de Sion, Căci este vremea potrivită Pentru-ndurarea hărăzită,


Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.


La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. A mai făcut – de-asemenea – Marea cu tot ce este-n ea. A Domnului credincioșie Are să țină pe vecie.


Totul e după-a Lui voință: Când poruncește, i-a ființă Ceea ce-a zis – precum Îi place – Căci ce va zice, se va face.


Doamne, Tu ești, din veșnicie! Scaunul Tău, cel de domnie, Din vremi străvechi e așezat.


Atunci, Aron mâna și-a-ntins, Iar al Egiptului cuprins, De broaște s-a acoperit.


Așa a zis Domnul pe care Israel, Împărat, Îl are, Precum și Răscumpărător Și-apoi Domn al oștirilor: „Eu sunt Întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu. Singurul Dumnezeu, Eu sânt Nu mai sunt alții, pe pământ.


De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!


Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!


„Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul, sunt numit Și tot Eu sunt chemat Sfârșit”, Ne spune Domnul Dumnezeu – Acela cari este mereu, Cel ce era, Cel care vine Și care prin puterea-I ține, Toate-n picioare, ne-ncetat, Și-Atotputernic, e chemat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa