Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 9:9 - Biblia în versuri 2014

9 Doar Domnul este, negreșit, Scăparea celui asuprit – Celui ce este în necaz – Înseninând al lui obraz.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Domnul este un loc de scăpare pentru cel asuprit, un loc de scăpare în vremuri de necaz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Iahve este un loc fortificat pentru omul exploatat care poate beneficia de el atunci când este în dificultăți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 el va judeca lumea cu dreptate, fără părtinire va pronunța sentința pentru popoare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și Domnul va fi un turn înalt pentru cel apăsat, un turn înalt la vreme de strâmtorare.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 9:9
26 Mawu Ofanana  

Pădurile să chiuiască, Fiindcă Domnu-o să sosească Și o să judece pământul!


Nu Îți întoarce-al Tău obraz, Ci ajutor dă-ne-n necaz, Căci ajutorul omului Zadarnic e, ca truda lui.


Doamne, spre dreapta Îți rotește Ai Tăi ochii, iar apoi privește! De nimeni nu sunt cunoscut, Orice speranță mi-am pierdut, Căci sunt privit cu nepăsare Și nu mai am nici o scăpare.


Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!


În ziua de necaz – mereu – Să te asculte Dumnezeu. Numele Domnului, pe care Iacov al nost’ părinte-L are, Să te-ocrotească pe pământ,


Tu îmi ești, Doamne, ocrotire Și cu cântări de izbăvire Mă înconjori, pentru că poți, Din mari necazuri să mă scoți. (Oprire)


Cei care sunt neprihăniți – De Dumnezeu vor fi scăpați. De Domnul fi-vor ocrotiți, În vremile de strâmtorare.


Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.


Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – se vădește.


Al nostru Domn și Dumnezeu Turn de scăpare e, mereu.


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Popoarelor, în orice vreme, De Domnul trebuie-a vă teme Și-ncredere s-aveți în El. Cu toți goliți-vă, astfel, Inima-n fața Lui. Apoi, El adăpost e, pentru noi.


Toate popoarele, mereu, Îl laudă pe Dumnezeu.


Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!


Spuneți la neamuri, ne-ncetat, Că „Domnul este Împărat!” Iată că El împărățește, Iar faptu-acesta dovedește Că lumea-i tare-ntemeiată Și nu poate fi clătinată! Popoarele sunt judecate De către Domnul, cu dreptate.


În fața Domnului Cel Sfânt, Cari judecă acest pământ! Atuncea, cu nepărtinire, Va judeca întreaga fire. Va judeca, după dreptate, Popoarele-n lume aflate.


Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.


Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.


Atuncea, pe acest pământ, El vă va fi un locaș sfânt, Dar și piatră de poticnire Și stâncă de păcătuire A caselor cele pe care Neamul lui Israel le are! Un laț, astfel, El o să fie Și-asemenea o cursă vie, Pentru cei care se vădesc Că în Ierusalim sosesc!


Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.


Ierusalim, Ierusalime! – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe cei pe cari ți i-am trimis – Și pe proroci – tu i-ai ucis. Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut s-adun copiii tăi – Precum găina, puii săi – Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!


Veșnic e Domnul Dumnezeu Și-un adăpost e El, mereu. Sub al Său braț, El – veșnic – are– Un loc menit pentru scăpare. Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit, Din fața ta, i-a izgonit Și-n orice loc ai să-l găsești, Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa