Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 9:19 - Biblia în versuri 2014

19 Te scoală Doamne! Nu lăsa Ca omul, cu puterea sa, Să poată birui vreodată! Doamne, să chemi la judecată, Pe neamurile care sânt Aflate pe al Tău pământ!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Ridică-Te, Doamne! Să nu învingă omul! Să fie judecate națiunile înaintea Ta!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Ridică-Te, Doamne, ca să nu învingă omul! Să fie judecate popoarele înaintea Ta!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârșit, nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruiască omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Scoală‐te, Doamne! să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea feței tale.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 9:19
23 Mawu Ofanana  

De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”


Pe Dumnezeu, el L-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Numai Tu Doamne, ești Cel care Dai ajutor, la fiecare: Și pe cel slab îl întărești Și pe cel tare-l sprijinești. Doamne, pentru al meu popor, Vino, acum, în ajutor! Pe Tine, noi ne sprijinim Și în al Tău Nume, venim, Să înfruntăm o oaste care, Iată, este în număr mare. Doamne, știi bine că, mereu, Tu ești al nostru Dumnezeu! Nu lăsa omul să-ndrăznească, În contra Ta, să biruiască!”


Scoală-Te Doamne, nu mai sta, Ci Îți ridică mâna Ta! Nu îi uita pe cei ce sânt Nenorociți, pe-acest pământ!


Spre a putea porni apoi, Cu neamurile, un război: Popoarele, să le lovească Și astfel să le pedepsească;


Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău.


Doamne trezește-Te, de-ndată! De ce dormi? Fața Îți arată! Trezește-Te! Milă să-Ți fie! Să nu ne lepezi pe vecie!


Te scoală Doamne, nu mai sta! Ne scapă-n bunătatea Ta!


Te scoală Domnul meu Cel sfânt! Mânia Ta să îi lovească! Te scoală, Dumnezeul meu! Trimite-le a Ta mânie Potrivnicilor mei, mereu, Ca să oprești a lor urgie. Trezește-Te să îmi ajuți! Trezește-Te Doamne odată! De mine Doamne-aminte-adu-Ți, Și rânduiește-o judecată!


Pe neamurile din ăst loc, Să Îți verși Tu, mâniile Și peste-mpărățiile Care nu au de Tine teamă Și al Tău Nume nu Îl cheamă.


Doamne, puterea Îți trezește În Efraim și-apoi pornește Prin Beniamin și prin Manase Și-ajută ale noastre case!


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”


În valea cari – de bună seamă – Drept „a lui Iosafat” se cheamă, Să vină neamurile toate Cari împrejur sunt așezate! Iată, în locurile-acele, Am să le judec Eu, pe ele!


Atuncea, am să Mă răzbun, Căci slobozesc a Mea mânie Și las să curgă-a Mea urgie Asupra neamurilor care N-au vrut să-Mi deie ascultare.”


De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Stați, până Mă voi fi sculat La pradă, căci am să adun Neamuri, când la un loc Eu pun, Apoi, împărățiile! Am să revărs urgiile Ce sunt ale mâniei Mele, În vremea ‘ceea, peste ele. Țara-nghițită o să fie De al Meu foc de gelozie.”


Atunci când întâmpla-se-va Că la Ierusalim, cumva, Una din casele pe care Țara Egiptului le are Nu va veni, Domnul – apoi – Nu are ca să îi dea ploi. Lovită ea are să fie De către-a Domnului urgie, La fel precum lovite sânt Și casele de pe pământ Care la Domnul n-au venit Și care nu au prăznuit A corturilor sărbătoare.


Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa