Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 9:16 - Biblia în versuri 2014

16 Atunci când Domnul Se ivește, Dreptate-n juru-I, împărțește. Cel rău, în lucrul mâinii lui, Prins este-n fața Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Domnul Se revelează și face judecată. Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui. Higgaion. Selah

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Iahve Se revelează și vine să judece. Omul rău este prins în capcana instalată de înseși mâinile lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 tet Neamurile [păgâne] cad în groapa pe care au făcut-o și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Domnul Se arată, face dreptate și prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire)

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Domnul s‐a făcut cunoscut, a făcut judecată; cel rău este prins în laț în chiar lucrul mâinilor sale. (Higaion), (Sela.)

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 9:16
26 Mawu Ofanana  

Acuma, Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!”


În cursă – de călăi – e prins, Iar lațul peste el și-a-ntins


Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,


Peste cei care mă-nconjor, Cadă nelegiuirea lor!


Privește, cu bunăvoință, Către umila mea ființă, Primind la Tine – negreșit – Cuvintele ce le-am rostit Și simțămintele pe care Adâncul inimii le are, Căci Tu ești Stânca mea, mereu! Tu ești Izbăvitorul meu!


Și muntele Sionului Și fiicele poporului Lui Iuda vesele se-arată, De a Ta dreaptă judecată.


Pleacă-Ți urechea, Domnul meu, La ne-nsemnatele-mi cuvinte! Ascultă-mi Tu, suspinul greu


Fărădelegi ce le-a urzit, Toate asupră-i au să cadă. La fel, cel rău va fi pățit Când a făcut vreo silnicie: Peste-a lui țeastă – negreșit – În urmă ea are să vie.


Cu harfe și cu alăute, Cu instrumentele făcute Cu zece coarde, să cântăm, Pe Domnul să Îl lăudăm.


A Israelului suflare, De spaimă-a fost cuprinsă-ndată, Când a văzut oștirea toată, A Egiptenilor, condusă De Faraon, că este pusă A-l urmări pe Israel Și că se-apropie de el. Atuncea, tot acel popor Strigat-a după ajutor, La Dumnezeu. Ei l-au chemat


Când Israelul a văzut Ceea ce Domnul a făcut – Ce braț puternic a-ndreptat Spre Egipteni – s-a-nspăimântat. Întreg poporul s-a temut Atunci, de Domnul. Au crezut, În El și-n Moise – robul Său – Fiind, cu toții, speriați rău.


Voi face, după planul Meu, Și împietri-voi așadar, Lui Faraon, inima, iar. El are să vă urmărească, Făcând atunci să se zărească Slava și măreția Mea, Ce în Egipt se va vedea; Toți cei de pe acest pământ, Vor ști că doar Eu, Domnul sânt.” Tot Israelul a făcut Așa precum i s-a cerut.


Când mâna am să Mi-o întind, Peste Egipt, și am să-l prind, Pe al lui Israel popor Ca să îl scot din țara lor, Toți Egiptenii au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Păcătuirea buzelor O cursă este; dar celor Neprihăniți nu le e greu Să scape din necaz, mereu.


Rostitu-l-ai – fiind legat Prin vorba care ți-a zburat, De-un om – căci ai făgăduit –


Și-atunci Domnul a cuvântat: „Învățături fără măsură – Neîncetat, învățătură. În orice loc vor fi atunci, Numai porunci peste porunci. Puțin aici, dincolo iar Și tot porunci primi-veți doar.” Să meargă, să se poticnească, Să cadă și să se zdrobească, Să dea în laț – fără să știe – Și-n felu-acesta prinși să fie.


Mulți se vor poticni de Ea; Se vor sfărma, când vor cădea Și-apoi în laț, toți acei inși Ajunge-vor să fie prinși.”


După această întâmplare, Dariu trimise o scrisoare, Popoarelor nenumărate Sub stăpânirea lui aflate, Indiferent de limba lor. Iată ce scris-a tuturor: „Către voi cari ai mei sunteți: Din belșug, pace, să aveți!


El zise-atunci: „Iată, sub soare, Sunt șaptezeci de împărați. Aceștia fost-au adunați Sub masa mea și își strângeau Hrana, de-acolo. Toți erau, Cu degetele mari, tăiate; Însă li s-a făcut dreptate, Pentru că după cum văd eu, Îmi răsplătește Dumnezeu, Căci îi plătește omului După măsura faptei lui. Bezec-Adoni-a fost luat Și la Ierusalim mutat. Acolo, el a viețuit Și-apoi, în urmă, a pierit.


Domnul te dă pe mâna mea! Capul, eu – azi – ți-l voi tăia, Iar stârvurile tuturor, Din oastea Filistenilor, La păsările cerului Și fiarelor pământului, Am să le dau, spre-a fi mâncate, Și toate fi-vor săturate. Pământul va afla, astfel, Cum că poporul Israel, Nu-i singur, pentru că, mereu, Alături lui, e Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa