Psalmi 9:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ O Doamne, Dumnezeul meu, Arată-mi mila Ta, mereu! Tu vezi ticăloșia-n cari, Dușmanii mei cei mulți și mari, Acum, pe mine, m-au adus. Ridică-mă, o Doamne, sus! Ia-mă de la acele porți Care-i veghează pe cei morți,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Arată-Ți bunăvoința față de mine, Doamne! Uită-Te la suferința pe care mi-o provoacă cei ce mă urăsc! Ridică-mă de la porțile morții!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ „Fii bun cu mine, Doamne! Privește la durerile pe care mi le cauzează dușmanii mei! Ridică-mă de la porțile morții!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Căci el, care răzbună sângele vărsat, își aduce aminte de cei umiliți, nu uită strigătul lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei și ridică-mă din porțile morții,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Îndură‐te de mine, Doamne! Privește întristarea mea pe care o rabd din partea celor ce mă urăsc, ridicându‐mă din porțile morții:

Psalmi 9:13 Mawu Ofanana

Geneza 4:10

„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău, De sângele trupului său Strigă la Mine din pământ? De ce nu scoți nici un cuvânt?!

Geneza 4:9

Pe Cain, Domnul l-a întrebat: „Vești despre Abel, n-ai aflat?” „Nu știu nimic” – el s-a răstit – „Eu trebuia a-l fi păzit?!”

1 Regi 21:19

Spune-i, când ești în fața lui: „Ascultă glasul Domnului! „Nu ești un ucigaș vădit? Nu ești tu, hoțul dovedit?” Apoi, spune-i cuvântul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Câinii au lins sângele tot, Ce-a curs din trupul lui Nabot, Când el cu pietre-a fost bătut. În locu-n care a căzut, Și sângele-ți se va prelinge, Iar câini-n urmă îl vor linge.”

2 Regi 9:26

„În acest loc, ieri, am văzut Ce faptă rea s-a petrecut: Sângele cel nevinovat – Al lui Nabot – a fost vărsat, Precum și al fiilor lui. De-aceea, împăratului, Am să îi fac – și Eu – la fel!” Du-te și ia trupul acel Și du-l pe-al lui Nabot pământ, După al Domnului cuvânt.”

2 Cronici 24:22

Ioas, în urmă, a uitat Ce bunătate-a arătat, Pe vremuri, Iehoiada – care, Pe Zaharia, fiu, îl are – Față de el, și-a-ngăduit Ca morții să fie sortit. Pân’ Zaharia a căzut Lovit de pietre, a putut Ca să mai strige: „Dumnezeu O să vă judece, mereu! Domnul vă vede, negreșit, Și judecă ce-ați făptuit!”

Neemia 9:32

Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.

Psalmi 10:12

Scoală-Te Doamne, nu mai sta, Ci Îți ridică mâna Ta! Nu îi uita pe cei ce sânt Nenorociți, pe-acest pământ!

Psalmi 107:18

La poarta morții părăsiți. Sufletul lor se dezgustase De hrana ce o căpătase.

Psalmi 119:132

Întoarce-Ți Fața către mine, Să-mi vină mila de la Tine, Cum faci cu cei ce se vădesc Că al Tău Nume Îl iubesc!

Psalmi 119:153

Un ticălos sunt eu. Privește La mine și mă izbăvește, Căci a Ta Lege, niciodată – De mine – nu a fost uitată.

Psalmi 12:6

Curat e-al Domnului cuvânt, Precum argintul lămurit Doar în cuptoare de pământ, Și-n șapte rânduri curățit.

Psalmi 13:3

Răspunde-mi Doamne, de îndat’, Căci tu ești Dumnezeul meu! Lumină să le dai, mereu, Ochilor mei – veghează-mi sorții – Să nu mă prindă somnul morții,

Psalmi 142:6

Să iei aminte Domnul meu, La al meu strigăt, tot mereu, Pentru că sunt nenorocit, Sunt strâmtorat și sunt lovit! Mă izbăvește de cei cari Mă prigonesc, căci ei sunt tari.

Psalmi 25:19

Tu vezi ce mulți mă urmăresc Și cu ce ură mă pândesc.

Psalmi 30:3

Prin al Tău mare ajutor – Din locuința morților – Sufletul meu s-a ridicat. Doamne, viață din nou, mi-ai dat, Pentru că Tu m-ai scos afară Dintre cei care se-ndreptară Spre groapă, morții aruncați.

Psalmi 38:19

De viață-s plini vrăjmașii mei Și au multă putere-n ei. Aceia care s-au vădit Că m-au urât necontenit Fără temei, mulți se arată.

Psalmi 51:1

Doamne, arată-mi îndurare, În bunătatea ta cea mare! Milă, Te rog Doamne-a avea, Să ștergi fărădelegea mea!

Psalmi 56:13

De moarte, Tu m-ai izbăvit. Al meu picior a fost ferit De-alunecare și cădere, Căci Tu mi-ai dăruit putere Și-astfel în fața Ta mă ții, Stând pe pământul celor vii.

Psalmi 86:13

Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților.

Isaia 38:10

„Iată dar, ceea ce gândeam: „În anii cei mai buni eram, Ai vieții, când simțit-am eu Că se sfârșește drumul meu Și trebuie să mă pogor În locuința morților! Sunt pedepsit și-n acest ceas Pierdut-am anii ce-au rămas Din viața ce fusese-a mea.

Plângerile 1:11

Poporul lui umblă plângând Și cată pâine, suspinând. Ale lui lucruri scumpe-avute, Pe pâine doar au fost vândute, Spre a putea, în acest fel, Să își păstreze viața el. „Privește Doamne, negreșit, Și vezi cât sunt de înjosit!”

Plângerile 1:9

Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”

Ioan 2:6

Acolo, în locul acel, Vreo șase vase se găseau – De piatră – după cum cereau Credințele israelite. Pentru spălare, folosite, Acele vase mari, erau. Două, trei vedre trebuiau, Spre a umplea, unul din ele.