Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 84:3 - Biblia în versuri 2014

3 Până și pasărea-și găsește, Acolo, cuib, și-și rostuiește Și rândunica, loc, în care Își pune puii ce îi are… Ah! Doamne al oștirilor, De-altarele Tale, mi-e dor! Ah! Doamne, al meu Împărat Și Dumnezeu adevărat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Chiar și pasărea își găsește o casă, chiar și rândunica își găsește un cuib pentru ea, un loc unde să-și pună puii, un loc la altarele Tale, Doamne al Oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Doamne, Conducătorul armatelor, acolo unde sunt altarele Tale, chiar și pasărea își construiește o casă; iar rândunica își face un cuib, amenajându-și un loc unde să își pună puii! Tu ești Regele meu și Dumnezeul meu!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Sufletul meu suspină, ba chiar tânjește după curțile Domnului. Inima mea și trupul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeul cel viu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Până și pasărea își găsește o casă acolo și rândunica, un cuib unde își pune puii… Ah, altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Da, vrabia și‐a aflat o casă și rândunica un cuib unde își pune puii… Altarele tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 84:3
10 Mawu Ofanana  

David, către Țadoc, a spus: „Chivotul, vreau să fie dus Iar, în cetate, înapoi. Dacă voi căpăta, apoi, Trecere-n fața Domnului, Voiesc să văd, chivotul Lui, La locul său, unde a stat Cât, în cetate, m-am aflat. Dacă se-ndură Dumnezeu, Aici mă voi întoarce eu.


Te-ntoarce suflete – nu sta – Și du-te la odihna ta, Pentru că iată, Dumnezeu Doar bine ți-a făcut, mereu.


Cu lacrimi numai, mă hrănesc Noapte și zi, căci mă mâhnesc Când mă întreabă fiecare: „Unde e Domnul tău Cel tare?”


Atunci, încredințat eu sânt, Că urc pân’ la altarul care, Al nostru Dumnezeu îl are, Căci Dumnezeu mi-e bucurie Și totodată veselie. Cu harfa, am să-I cânt mereu, Doar laude, lui Dumnezeu!


Și-apoi Te rog să iei aminte, Mereu, la strigătele mele – O Doamne, al meu împărat – Căci către Tine urcă ele. Ție, mă rog, neîncetat.


Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.


Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,


„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”


„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,


Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa