Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 83:18 - Biblia în versuri 2014

18 Astfel, să știe că mereu, Doar Tu Doamne ești Dumnezeu, Că „Domnul” este al Tău Nume Și ești Cel Prea Înalt, în lume.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Și să știe astfel că Tu, al Cărui Nume este Domnul, Tu și numai Tu ești Cel Preaînalt peste întreg pământul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Să știe astfel că Tu – care Te numești Iahve – și numai Tu ești Cel Foarte Înalt peste întregul pământ!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Să fie făcuți de rușine și înspăimântați totdeauna, să fie făcuți de ocară și să piară!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Ca să știe că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu ești Cel Preaînalt pe tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și să cunoască ei că tu, al cărui nume este Domnul, numai tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 83:18
21 Mawu Ofanana  

Iar locul, nume-a căpătat „Domnul, de grijă, a purtat”. Până în zilele acestea, Acelui loc îi merse vestea, Iar muntele făcu, din nume, Și peste veacuri, un renume. Când despre munte se vorbește, Se spune „Domnul se-ngrijește”. Sub acest nume-i cunoscut, Fiind de către toți știut.


Ascultă Doamne, ruga mea, Să poată ăst neam a vedea Că Tu ai fost și ești, mereu, Adevăratul Dumnezeu Și să se-ntoarcă către Tine, Făcând ceea ce este bine!”


Acuma, Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!”


Domnul, în ceruri, a tunat. Cel Prea Înalt Și-a înălțat Glasul, cu grindină și foc.


Mereu să fie înfruntați Și să rămână rușinați Aceia care mă pândesc Și să-mi ia viața urmăresc! Să dea-napoi și să roșească Cei care moarte-au să-mi dorească!


Să-i spulberi cu a Ta mânie! Să-i prăpădești, să nu mai fie! Fă-i ca să afle că, mereu, În Iacov, este Dumnezeu Și că puterea Lui se-ntinde, Încât pământul îl cuprinde.


Atunci când Domnul Se ivește, Dreptate-n juru-I, împărțește. Cel rău, în lucrul mâinii lui, Prins este-n fața Domnului.


Tu Doamne, îmi ești bucurie. Din Tine, îmi fac veselie Și – Prea Înalte Dumnezeu – Am să-Ți cânt Numele, mereu.


Tu, Doamne, cu adevărat, Ești – pe vecie – înălțat!


Tu, Cel Prea-Nalt ești Doamne Sfânt Peste întreg acest pământ! Ești mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei.


Eu, lui Avram, M-am arătat Și lui Isac și a urmat Și Iacov. Cunoscut sunt Eu De către ei, ca Dumnezeu Atotputernic. Ei, în lume, M-au cunoscut sub acest Nume. Nu au știut Numele Meu, Adică „Domnul”, căci lor, Eu, Numele-acest, nu L-am făcut, În acea vreme, cunoscut.


Eu am vorbit! Eu, Domnul sânt. Acesta-i Numele Meu sfânt Și niciodată, slava Mea Nu am să o dau altuia Și nici a Mea cinste nu vreau Ca idolilor să o dau.”


Domnul oștirilor, de-ndat’, Are să fie înălțat, Căci Dumnezeu va fi sfințit Doar prin dreptate, negreșit.


Al tău bărbat, îndurător, E Cel ce-ți este Făcător. „Domnul”, e Numele ce-L poartă Și îți va da o altă soartă. El e al tău ocrotitor, Căci îți e Răscumpărător. El este Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel îl are. E, „Dumnezeu”, Numele-I Sfânt – Cel al întregului pământ.


„Din pricina aceasta, iată, Am să le-arăt, de astă dată, Ce mare e puterea Mea. O vor simți și vor putea Să știe precum că, mereu, „Domnul” este Numele Meu.”


Căci judecățile-Mi rostite Despre Egipt, vor fi-mplinite Și-n felu-acesta au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Atunci, cu toții vor vedea Mărimea și sfințenia Mea. Atuncea, Eu voi fi știut, Căci Mă voi face cunoscut Acolo-n fața tuturor Popoarelor neamurilor. Popoarele de pe pământ Afla-vor că Eu, Domnul, sânt.”


De-aceea, trebuie să știi Că izgonit tu ai să fii, Din mijlocul oamenilor. Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde, din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi. De roua cerului, udat Ai să fii tu, neîncetat, Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Că Cel Prea-Nalt Se dovedește A fi cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea.


De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”


Scoală, fiica Sionului! E timpul treieratului! Îți fac copită de aramă Și-un corn de fier, de bună seamă, Popoare multe să zdrobești, Iar prada ce o dobândești Să o închini Domnului Sfânt Care e Domn peste pământ!”


Atunci el iarăși a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Aceștia-s cei doi unși, cei care Aflați sunt – fără încetare – În fața Domnului Cel Sfânt, Care Stăpân e, pe pământ.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa