Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 82:5 - Biblia în versuri 2014

5 Dar ei nimic n-au priceput. Nu știu nimic, căci le-a plăcut Doar întunericul în care S-au rătăcit, fără-ncetare. Prin felu-n care s-au purtat, Fi-va pământul clătinat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Dar ei nici nu știu, nici nu pricep, umblă în întuneric; de aceea se clatină temeliile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar ei nici nu știu, nici nu înțeleg… Umblă în întuneric. Din această cauză, se mișcă temeliile pământului într-o parte și în cealaltă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dar ei nu știu și nici nu înțeleg, ci umblă în întuneric; se cutremură toate temeliile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric, de aceea se clatină toate temeliile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Ei nu cunosc, nici nu înțeleg; umblă în întuneric; toate temeliile pământului se clatină.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 82:5
19 Mawu Ofanana  

Și noi, căci prea puține știm! De ieri, ne-aflăm pe-acest pământ, Iar ale noastre zile sânt


Cei care sunt neprihăniți, Ce pot să facă-atunci când iată Că temelia e surpată?


„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”


„Și-au pierdut mințile ei care Au săvârșit fără-ncetare Nelegiuiri, mâncând mereu – Ca pâinea – pe poporul Meu Și nu cată – în orice vreme – Pe Dumnezeu ca să Îl cheme?”


„Poate acest întreg pământ Să se cutremure, din greu, Cu-ai săi locuitori, căci Eu Sunt Cel care îl sprijinesc Și ai săi stâlpi îi întăresc.”


Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.


Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință,


La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului


Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.


Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat


Iată ce am mai întâlnit: În locul ce e rânduit Ca să se țină judecată, Nelegiuirea-i întronată; Iar în acel loc de dreptate, Se află numai răutate.


Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!


Tocmai de-aceea, izbăvirea Departe e, iar mântuirea Nu ne ajunge. Așteptăm Lumina, însă căpătăm Întunecimea, iar apoi, Prin negură doar, umblăm noi!


„Am zis: „Să ascultați voi cari Vă dovediți a fi mai mari În Iacov, iar apoi – la fel – În casele lui Israel! Oare, nu trebuie să știți Dreptatea, și să o păziți?


Iisus a zis, la rândul Lui: „Puțină vreme-aveți lumină. Umblați în ea, ca să nu vină Bezna, să vă cuprindă-apoi; Dacă, în beznă, umblați voi, Nu știți încotro vă-ndreptați.


Aflați că astă judecată Șade în faptul că odată Ce peste lume-a răsărit Lumina, oameni-au iubit Bezna, mai mult decât lumina, Crezând că ea le-ascunde vina, Cu mantia tenebrelor, Rele fiind faptele lor.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Vă scriu, ca să vă dau de știre, Cum că în beznă-i rătăcit Acela care s-a vădit Că l-a urât pe al său frate. Cărările îi sunt aflate În întuneric și nu știe Unde se duce, ce-o să fie, Fiindcă ochii i-au orbit În bezna ce l-a-nvăluit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa