Psalmi 81:3 - Biblia în versuri 20143 Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină! Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească3 Sunați din trâmbiță în ziua lunii noi, când apare Luna Plină, în ziua sărbătorii noastre. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20183 Folosiți și cornul, cântând cu el la lună nouă, la lună plină – când este zi de sărbătoare. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Începeți cântarea, bateți tamburina, [sunați] din harpa cea plăcută și din alăută! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19313 Suflați din trâmbiță la lună nouă, la lună plină, în ziua noastră de sărbătoare. Onani mutuwo |
Cu Moise. David a chemat Leviți-apoi, și i-a-ndemnat Ca dintre frații ce-i aveau – Pe cei ce cântăreți erau – Să-i pună-n semn de bucurie, Cântări să-nalțe, precum știe Și se pricepe fiecare, Cu instrumentul ce îl are. Unii, țimbale, foloseau. Alții, cu harfele, cântau, În timp ce mulți au fost văzuți, La alăute, ne-ntrecuți.
Preoții care au purtat Trâmbițe, fost-au: Iosafat, Șebania, Nataneel, Iar Zaharia-i după el. Benaia s-a alăturat, Fiind, de Amasai, urmat; Iar ultimul care-a venit, Eliezer, era numit. ‘Nainte la chivot mergeau Preoți-acești și trâmbițau. Încă doi ușieri avea Chivotul: primul se numea Obed-Edom; lui i-a urmat Cel care Iehia-i chemat.
David, precum și-aceia cari Peste oștire-au fost mai mari, De-o parte-apoi i-au așezat Pe cei pe cere i-au aflat În stare ca să prorocească Și cari știau să folosească Harfe, lăute și chimvale. Astfel, ei au găsit cu cale, Să-i caute pe-acei bărbați, Din fiii lui Asaf luați, Dintre-ai lui Iedutun copii Și dintre ai lui Heman fii.
Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.
Leviții care se vădeau Drept cântăreți, în frunte-aveau Pe-Asaf, Heman și-asemenea Și Iedutun îi însoțea. Apoi, erau, alături lor, Fiii, precum și frații lor. În in subțire-nveșmântați, Fuseseră acești bărbați. Lângă altar s-au așezat – La răsărit – și au purtat Chimvale, harfe și-alăute, Așa precum au fost cerute, De slujba lor. Îi însoțeau Preoți cari trâmbițe aveau Și cari, de toți, s-au vădit deci, A fi o sută douăzeci.
Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.
Când veți voi să dăruiți Jertfe, pe cari să le socot Să fie drept arderei de tot Ce sunt de flăcări mistuite, Aduse spre a fi-mplinite Ori niște juruințe, sau Poate sunt jertfe ce se dau De bunăvoie, jertfe care Le-aduceți la vreo sărbătoare, Din turme și cirezi luați Jertfa pe care vreți s-o dați. Prin ele, un miros plăcut, Îi va fi Domnului făcut.
Deci șapte zile, voi să știți Că trebuie să prăznuiți Această sărbătoare mare – Cu toți – în locu-acel pe care Îl va alege Dumnezeu. Acolo, țineți-o mereu, În cinstea Domnului, căci El – Dacă veți face-n acest fel – O să vă binecuvinteze În tot ceea ce-o să lucreze Mâinile voastre, ne-ncetat, Și-n rodul ce l-ați semănat. De-aceea, veseli fiți mereu, Și cinste-I dați, lui Dumnezeu.