Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 81:3 - Biblia în versuri 2014

3 Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Sunați din trâmbiță în ziua lunii noi, când apare Luna Plină, în ziua sărbătorii noastre.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Folosiți și cornul, cântând cu el la lună nouă, la lună plină – când este zi de sărbătoare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Începeți cântarea, bateți tamburina, [sunați] din harpa cea plăcută și din alăută!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Suflați din trâmbiță la lună nouă, la lună plină, în ziua noastră de sărbătoare.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 81:3
23 Mawu Ofanana  

Omul a zis: „Pentru ce vrei, Să mergi acum, la Elisei? Nu-i lună nouă, nici Sabat!” „Vreau să vorbesc cu el, de-ndat’”– Zise femeia – „Fii pe pace!” El a răspuns: „Fă cum îți place!”


Cu Moise. David a chemat Leviți-apoi, și i-a-ndemnat Ca dintre frații ce-i aveau – Pe cei ce cântăreți erau – Să-i pună-n semn de bucurie, Cântări să-nalțe, precum știe Și se pricepe fiecare, Cu instrumentul ce îl are. Unii, țimbale, foloseau. Alții, cu harfele, cântau, În timp ce mulți au fost văzuți, La alăute, ne-ntrecuți.


Trei inși, cari cântăreți erau, Țimbale de aramă-aveau. Aceștia trei au fost: Heman, Asaf apoi, și cu Etan. Purtau țimbalele acele, Pentru că ei sunau, din ele.


Preoții care au purtat Trâmbițe, fost-au: Iosafat, Șebania, Nataneel, Iar Zaharia-i după el. Benaia s-a alăturat, Fiind, de Amasai, urmat; Iar ultimul care-a venit, Eliezer, era numit. ‘Nainte la chivot mergeau Preoți-acești și trâmbițau. Încă doi ușieri avea Chivotul: primul se numea Obed-Edom; lui i-a urmat Cel care Iehia-i chemat.


Heman și Ieditun aveau Trâmbiți în grijă. Ei țineau În a lor pază, și țimbale Și instrumente muzicale. Pe-acestea, ei le împărțeau La cei care meniți erau, Cântări de laudă, mereu, Să-nalțe pentru Dumnezeu. Fiii lui Ieditun ședeau La uși, căci ușieri erau.


Preoți erau, în timpu-acel, Benaia și Iahaziel. Aceștia, trâmbițe, aveau Din care, tot mereu sunau Lângă chivotul Domnului Cari este-al legământului.


David, precum și-aceia cari Peste oștire-au fost mai mari, De-o parte-apoi i-au așezat Pe cei pe cere i-au aflat În stare ca să prorocească Și cari știau să folosească Harfe, lăute și chimvale. Astfel, ei au găsit cu cale, Să-i caute pe-acei bărbați, Din fiii lui Asaf luați, Dintre-ai lui Iedutun copii Și dintre ai lui Heman fii.


În fruntea noastră-i Dumnezeu Și ai Săi preoți, tot mereu. Trâmbiți avem, de partea noastră, Ca să sunăm ‘naintea voastră. Deci dacă lucrul stă astfel, Atunci, fii ai lui Israel, Să nu purtați nici un război, În contra noastră! Să știți voi Că dacă lupta o porniți, Nu aveți sorți să izbândiți!”


Iudeii-avut-au a se bate Atât în față, cât și-n spate. Văzând ceea ce s-a-ntâmplat, Speriați, la Domnul, au strigat, Iar preoții Iudeilor Sunat-au trâmbițele lor.


Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.


Leviții care se vădeau Drept cântăreți, în frunte-aveau Pe-Asaf, Heman și-asemenea Și Iedutun îi însoțea. Apoi, erau, alături lor, Fiii, precum și frații lor. În in subțire-nveșmântați, Fuseseră acești bărbați. Lângă altar s-au așezat – La răsărit – și au purtat Chimvale, harfe și-alăute, Așa precum au fost cerute, De slujba lor. Îi însoțeau Preoți cari trâmbițe aveau Și cari, de toți, s-au vădit deci, A fi o sută douăzeci.


Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.


Să laude, Numele Lui, Jucând în fața Domnului! Cu harfe, să Îi cântați voi Și bateți tobele apoi!


Cu harfa, să Îl lăudați Pe Domnul și să Îi cântați Cu alăuta – cu cea care, În număr, zece coarde are.


Din corn și trâmbiță sunați – Veseli – în fața Domnului, În fața Împăratului!


Ca pe-o grădină-a pustiit Cortul cel sfânt. I-a nimicit Locul pe care-l folosea Când adunările-și ținea. Domnu-a făcut de s-a uitat Până și ziua de Sabat Și sărbătorile vestite, Cari, în Sion, sunt prăznuite. Domnu-n năpraznica-I mânie A lepădat, plin de furie, Pe preot și pe împărat.


Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…


Când veți voi să dăruiți Jertfe, pe cari să le socot Să fie drept arderei de tot Ce sunt de flăcări mistuite, Aduse spre a fi-mplinite Ori niște juruințe, sau Poate sunt jertfe ce se dau De bunăvoie, jertfe care Le-aduceți la vreo sărbătoare, Din turme și cirezi luați Jertfa pe care vreți s-o dați. Prin ele, un miros plăcut, Îi va fi Domnului făcut.


La începutul luni-apoi, Vreau alte jertfe de la voi, Pe care am să le socot Să-Mi fie drept arderi de tot: Vreau un berbec și doi viței, Precum și încă șapte miei De-un an, care – precum se știe – Fără cusur voiesc să fie.


Deci șapte zile, voi să știți Că trebuie să prăznuiți Această sărbătoare mare – Cu toți – în locu-acel pe care Îl va alege Dumnezeu. Acolo, țineți-o mereu, În cinstea Domnului, căci El – Dacă veți face-n acest fel – O să vă binecuvinteze În tot ceea ce-o să lucreze Mâinile voastre, ne-ncetat, Și-n rodul ce l-ați semănat. De-aceea, veseli fiți mereu, Și cinste-I dați, lui Dumnezeu.


Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa