Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 80:9 - Biblia în versuri 2014

9 În fața ei, loc ai făcut Și-ntreaga țară s-a umplut De rădăcinile pe care Le-a făcut via Ta cea mare,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Ai făcut loc înaintea ei, iar ea a prins rădăcini și a umplut țara.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 I-ai făcut loc; iar ea a dezvoltat rădăcini și a umplut țara.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Tu ai scos o vie din Egipt și ai alungat popoare, ca s-o sădești.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Ai făcut loc înaintea ei: și ea a dat rădăcini și a umplut țara.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Ai făcut loc înaintea lui, și a prins rădăcină adâncă, și a umplut țara.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 80:9
17 Mawu Ofanana  

Un loc anume, am dat Eu, Pentru întreg poporul Meu. În locu-acela, l-am sădit, Căci Eu – acolo – am dorit, Netulburat, ca să trăiască, Și nimeni să nu-l necăjească, Așa cum țineți bine minte, Că se-ntâmpla, mai înainte,


Iuda, în număr, se sporise. Și Israel se înmulțise, Iar oamenii ce îi aveau, Atât de mulți se dovedeau, Încât priviți în largul zării, Păreau ca și nisipul mării. O veselie se întinse Și-ntreaga țară o cuprinse. N-a fost nimica de făcut, Doar de mâncat și de băut.


Iuda și-ntregul Israel, În liniște-au trăit astfel, De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând. Sub via ce o stăpânea, Sau sub smochinul ce-l avea, Atunci, trăit-a fiecare, Doar în belșug și desfătare.


Ioab a mers la împărat Să-i spună ceea ce-a aflat. În tot poporul Israel – Așa cum numărase el – Au fost o mie dar, de mii Și încă o sută de mii, De oameni care mânuiau Săbii și de război erau; În Iuda numărat-a deci, La patru sute șaptezeci De mii de oameni; fiecare Să poarte arme-a fost în stare.


Pământurile stăpânite De neamuri, fost-au dăruite Poporului. În acest fel, Stăpân ajuns-a Israel, Pe roadele ce se vădeau Că ale altora erau.


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


În ziua ‘ceea, să cântați, Iar cântecul ce-l înălțați, Cântat va trebui să fie, Pentru cea mai aleasă vie. Iată cuvintele pe care O să le puneți în cântare:


În vremile ce au să vină, Iacov va prinde rădăcină, Iar Israel o să rodească Și-apoi are să odrăslească, Umplând fața pământului, În lung și-n lat, cu roada lui.


O rămășiță – veți vedea – Care-i din a lui Iuda casă, Și la lumină o să iasă. Ea o să prindă rădăcină Și rod deasupra o să țină.


Întâi – pământul – l-a săpat; De pietre-apoi, l-a curățat Și-n urmă vițele-a sădit. Un turn – în mijloc – a zidit Și un teasc mare a săpat. Când a sfârșit, a așteptat Ca strugurii rodiți de vie, Mereu, doar struguri buni să fie. Dar via Lui, când a crescut, Struguri sălbatici a făcut.


Mișeii? Știu că i-ai sădit, În rădăcini s-au întărit Și astfel cresc oameni-acei, Fără ca să dea vreun rod ei. Ce-i drept, aproape Te-ai ținut De gura lor, dar am văzut Cât de departe Te vădești De ale lor inimi că ești.


Eu te sădisem, înadins, Ca pe o vie minunată, Dintr-un soi bun. Cum, dintr-odată, Din vie bună, ai putut, Sălbatic să te fi făcut?


În fața voastră au plecat Viespile bondărești, pe care Vi le-am trimis spre-ajutorare, Iar împărații Amoriți Au fost, atuncea, izgoniți. N-au fost, de arcuri, alungați, De sabia ce o purtați La cingătoare, ci știți bine Că fost-au izgoniți de Mine.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa