Psalmi 80:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Mistrețul, în păduri aflat, A mers în ea și a scurmat, Iar fiarele, de pe câmpie, Mănâncă – ne-ncetat – din vie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ O râmă mistrețul din pădure și o pasc animalele câmpului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ O râmă mistrețul din pădure; și animalele sălbatice de pe pământ pasc în ea…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Pentru ce i-ai spart acum zidul, încât toți trecătorii o jefuiesc?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ O râmă mistrețul din pădure și o mănâncă fiarele câmpului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Mistrețul din pădure îl râmă și fiara câmpului îl paște.

Psalmi 80:13 Mawu Ofanana

2 Regi 17:20

Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.

Psalmi 89:42

Ai săi dușmani sunt întăriți; Vrăjmașii sunt înveseliți,

Isaia 5:5

De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Ieremia 5:6

De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”

Ieremia 51:34

„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.

Ieremia 52:7

În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă, mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă nesimțiți De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.

Езекиел 19:12

Dar mâinile au înhățat-o, Au smuls-o și au aruncat-o, Jos, pe pământ. Când a venit Vântul cel de la răsărit, Îndată roada i-a uscat, Iar flăcările au mâncat Puternicele ei mlădițe Și-au nimicit ale ei vițe.

Nahum 2:3

Roșii sunt scuturile care Oastea vitejilor le are. Războinicii s-au adunat Și-n purpură s-au îmbrăcat. Fulgeră carele, pe loc, De al oțelurilor foc, În ziua ce e sorocită De a fi lupta pregătită, Iar sulițele strălucesc Și pe deasupra se-nvârtesc.