Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 77:3 - Biblia în versuri 2014

3 Îmi amintesc de Dumnezeu Și de aceea gem mereu. Gândesc adânc și-apoi simt bine, Cum duhul se mâhnește-n mine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu și am oftat, am cugetat și duhul mi-a leșinat. Selah

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Mi-am amintit de Dumnezeu și am oftat. Am gândit profund (la ce se întâmpla); și spiritul mi-a leșinat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 În ziua strâmtorării mele, l-am căutat pe Domnul, mi-am întins mâinile mele toată noaptea și n-am obosit; sufletul meu refuză să fie mângâiat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem; mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul. (Oprire)

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Mi‐aduceam aminte de Dumnezeu și suspinam, cugetam și duhul meu era copleșit. (Sela.)

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 77:3
21 Mawu Ofanana  

Toți fiii – fiicele, la fel – Au vrut să-l mângâie, dar el, Pe toți, i-a-ndepărtat, zicând: „Eu mă voi pogorî, plângând, În locuința morților, La fiul meu.” În drumul lor


‘Nainte-ți. Puțin lucru, oare, Sunt mângâierile pe care Ți le dă Domnul, orișicând, Și vorbele ce-atât de blând, Acuma, ție îți vorbesc?…


Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui!


La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!


De-aceea, eu nu voi tăcea, Ci voi vorbi, neîncetat! Neliniștea mi-a subjugat Sărmana inimă. Mereu, Cât voi simți-n sufletul meu Amărăciuni, am să vorbesc Și am ca să mă tânguiesc.


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. Nu mai fi plin dar, de mâhnire, Căci El mi-aduce mântuire.


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. El este a mea mântuire.


Suflete-al meu, de ce gemi, oare, Mâhnit și plin de întristare? Pune-ți nădejdea-n Dumnezeu, Căci iar am să Îl laud eu. El este mântuirea mea Și Domn îmi e, de-asemenea.


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Din capătul pământului, Către înaltul cerului, Privesc cu inima mâhnită Și strig: „Pe stânca întărită Așează-mă, o, Domnul meu! La ea, nu pot să ajung eu, Pentru că stânca – văd prea bine – E prea înaltă pentru mine!


„Când vălul nopții a căzut, Am căutat în așternut, Pe cel care îmi e iubit, Dar iată că nu l-am găsit…


Doamne, ei toți Te-au căutat Când în strâmtoare s-au aflat. Atuncea când i-ai pedepsit, Cu rugi, la Tine, au venit.


De-aceea Doamne, să nu-mi fii Pricini de groază, căci Tu știi Precum că ești a mea scăpare, În vremile de strâmtorare!


Peste-al meu cap, iar pacea mea, Venit-a-n urmă să mi-o ia. De-atuncea, eu nu mai am știre Despre ce-nseamnă fericire.


Să plângă omul, cât trăiește? Mai bine, plângă fiecare, Pentru păcatul ce îl are!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa