Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 74:7 - Biblia în versuri 2014

7 Foc a aprins acel vrăjmaș, Să ardă sfântul Tău locaș. A dărâmat și-a pângărit Locașu-n care-a locuit Sfântul Tău Nume. Oameni răi –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș; au întinat Locuința Numelui Tău, trântind-o la pământ!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Au pus foc sanctuarului Tău și au profanat locuința numelui Tău!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Au pus foc sanctuarului tău; au pângărit și au dărâmat până la pământ locuința numelui tău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Au pus foc Sfântului Tău Locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Au pus foc locașului tău sfințit; au pângărit până la pământ locuința numelui tău.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 74:7
14 Mawu Ofanana  

Iată că Domnul a-mplinit Cuvintele ce le-a rostit, Căci după ce am fost făcut Drept împărat și am șezut Pe scaunul tatălui meu, O casă, pentru Dumnezeu – Așa cum David și-a dorit – Să Îi zidesc, am reușit.


Să dea foc Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe care Ierusalimu-n el le are. El a făcut precum i-a spus Și-n felu-acesta, foc, a pus La orice casă, din cetate, Care avea vreo-nsemnătate.


Haldei-au ars Casa pe care Al lui Israel Domn o are, Iar zidul ce-a înconjurat Ierusalimul, l-au surpat. Au nimicit și au pus foc La casele din acel loc, După ce-ntâi au jefuit Tot ce în cale l-au ieșit.


În urmă, ai nesocotit Chiar legământul, negreșit, Pe care, Tu l-ai încheiat Cu al Tău rob. Ai aruncat Cununa lui și-ai pângărit-o, Când la pământ Tu ai trântit-o.


Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.


Slăvita noastră Casă sfântă, În care laudă Îți cântă Ai noști’ părinți, acuma, pradă Ajuns-a focului să-i cadă, Iar tot ceea ce-am prețuit Mai mult, mereu e pustiit.


El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.


Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.


Ca pe-o grădină-a pustiit Cortul cel sfânt. I-a nimicit Locul pe care-l folosea Când adunările-și ținea. Domnu-a făcut de s-a uitat Până și ziua de Sabat Și sărbătorile vestite, Cari, în Sion, sunt prăznuite. Domnu-n năpraznica-I mânie A lepădat, plin de furie, Pe preot și pe împărat.


„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”


Popoarele cele mai rele, Am să le-aduc, fiindcă ele, În stăpânire, vor putea, Casele lor, ca să le ia. Mândria celor tari, voiesc – Acuma – să o stăvilesc. Locașurile lor – vădite Drept sfinte – fi-vor pângărite.


Cetățile vor rămânea, Pustii și de-asemenea, Locașurile voastre sfinte Pustii vor fi – luați aminte! Apoi, mirosul cel plăcut, Pe cari tămâia l-a făcut, Eu n-am să vi-l mai mirosesc.


Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.


Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu, La sfântul Său locaș, mereu, Să-L căutați. Veți înțelege Că Domnul vostru va alege, Un loc doar, dintr-o seminție, Unde urmează ca să vie Apoi, din ‘naltul cerului, Spre-a-Și așeza Numele Lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa