Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 73:9 - Biblia în versuri 2014

9 Limbile lor, peste pământ, În goană au cutreierat, Iar glasul lor, spre zări pornit, Până la cer s-a înălțat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Își deschid gura până la cer; și limba lor merge pe tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Își înalță gura lor până la ceruri și limba lor cutreieră pământul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Își pun gura în ceruri și limba le cutreieră pământul.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 73:9
9 Mawu Ofanana  

Să nu cumva să vă lăsați, De Ezechia, înșelați! Pentru că el nu va putea Ca izbăvire să vă dea. Din dumnezeii ce-i aveau Popoarele ce-n jur erau, Nici unul nu a reușit Poporul să-și fi izbăvit, Din mâna tuturor acei Care au fost părinții mei. Nici Dumnezeu nu va putea, A vă scăpa, din mâna mea!”


Și totuși, nu de mult erau În contra Domnului. Ziceau: „Pleacă de pe a noastră cale, Căci noi nu vrem, pe ale Tale Cărări, nicicând, ca să pășim!


Iubești cuvinte-nșelătoare Și limbile nimicitoare!


Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.”


Acum fiți gata, pregătiți, Și-n clipa-n care auziți Al instrumentelor semnal, Glasul de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Ori cel ce alăuta-l are Și sunetul ce va avea Psaltirea-n urmă să îl dea, Jos, la pământ, să v-aruncați Și-ndată să vă închinați Chipului care l-ați văzut, Că eu din aur l-am făcut. Dacă n-o să vă închinați, În flăcări fi-veți aruncați, În mijlocul cuptorului!”


Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.


Judecătorul, din cetate, Mult timp, nu i-a făcut dreptate. Totuși, în urmă, și-a zis: „Eu, Măcar că n-am, de Dumnezeu, Teamă, și nici nu am rușine De oameni, dar pentru că-mi vine


Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.


Ea a-nceput ca să rostească Vorbe de hulă, tot mereu, Trimise către Dumnezeu, Hulind Numele Domnului, Hulind întregul cort al Lui Și-apoi, pe cei ce se găsesc, Cu El, și-n ceruri, locuiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa