Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 73:7 - Biblia în versuri 2014

7 Pe-ale lor fețe, grăsime Le-a umflat ochii. Au primit Mai mult chiar decât ei gândesc, Decât inima le-a dorit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Le ies ochii din orbite, iar imaginațiile minții lor întrec măsura.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Le ies ochii din orbite din cauza grăsimii, iar inima lor dorește lucruri care depășesc limitele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Din grăsimea lor iese nelegiuire și din inimile lor se revarsă gânduri rele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Li se bulbucă ochii de grăsime, au mai mult decât le dorește inima.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 73:7
12 Mawu Ofanana  

Apoi el, lui Haman, i-a spus: „Iată că-n mâna ta am pus, Neamul acesta. Mai primești Și-argint, deci fă precum poftești!”


Grăsimea-i scaldă fața, iar Osânza, coapsa, i-a umplut;


Iată că inimile lor Asemeni sunt grăsimilor, Căci se vădesc nesimțitoare. Dar eu, cât voi trăi sub soare, La Legea Ta voi cugeta, Căci ea doar, mă va desfăta.


Inima lor – o Doamne – iată, Mereu le este încuiată; În gura lor, neîncetat, Vorbe semețe s-au aflat.


Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu


Așa gândesc cei răi, mereu, Sporindu-și a lor bogăție.


Înfățișarea fețelor Stă mărturie-n contra lor Și precum Sodomiții – iată – Nelegiuirea le e dată Pe față, căci nu se sfiesc, Iar s-o ascundă, nu voiesc. Vai, e de sufletele-acele, Căci pregătesc doar lucruri rele!


Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”


Iată ceea ce am văzut Eu, că Sodoma a făcut, Iată a ei nelegiuire: Era-ngâmfată, peste fire; Trăia-n belșugul ei cel mare, În liniște și nepăsare. Ale ei fiice o urmau Și-asemeni ei, viața-și duceau. Sprijin, n-au dat celui lipsit Și nici celui nenorocit.


Pe-atunci, un om foarte bogat Fusese în Maon aflat. Averea ce o avea el, Era aflată în Carmel. Trei mii de oi, omul avea; Capre, o mie, stăpânea. Tocmai atunci, omul acel Fusese dus pân’ la Carmel, La păzitorii turmelor, Căci era tunsul oilor.


Abigail l-a părăsit, Pe David și a revenit La casa lui Nabal, de-ndat’, Tocmai atunci când el a dat O masă celor ce-l slujesc – Ca un ospăț împărătesc. Vesel, Nabal se dovedea, Căci băutura-l amețea. Abigail, nimic, nu-i spuse, Despre tot ceea ce făcuse.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa