Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 73:2 - Biblia în versuri 2014

2 Era piciorul să-mi îndoi – Mi-am simțit pasul ‘lunecând

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece pașii,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Dar aproape mi se îndoiseră picioarele și am fost în pericol să îmi alunece pașii;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele, puțin [a lipsit] să-mi alunece pașii,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Totuși era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Dar mie mai că mi s‐au clătinat picioarele; puțin a lipsit să‐mi alunece pașii.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 73:2
15 Mawu Ofanana  

El zise: „Iată, fiul meu, Aveam de gând să fac chiar eu, O casă, mare, Numelui Cari este-al Dumnezeului Ce Îl avem. Dar mi-a vorbit


Dispreț au doar cei fericiți, Față de cei nenorociți, Gândindu-se, în sinea lor: „Să-mpingi pe cel al cui picior Alunecă!” Nu li se face Nimic, ci sunt lăsați în pace


Plângerea mea, în contra cui, Se-ndreaptă? Contra omului Făcută-i ea, acuma, oare? De ce aș mai avea răbdare?


Da, sufletul mi-ai izbăvit De moarte; ochii mi-ai scutit De lacrim grele și durere Și-apoi piciorul, de cădere.


Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.


Privește-mi urma pașilor Și vei vedea că a mea cale Pe plac îi e inimii Tale. Nu se va clătina nicicând, Piciorul meu, pe cale-Ți stând.


Deși când boala i-a lovit, Eu – pentru ei – un sac purtam Și multe rugăciuni făceam, Cu capul stând plecat – smerit – Pe cari cu post le-am însoțit.


Eu zic: „Tu nu îi lași pe cei Care îmi sunt vrăjmași ai mei, Ca să se bucure de mine. De-asemenea, eu știu prea bine Că nu-i lași să se fudulească Și împotrivă-mi să vorbească, Atuncea când al meu picior Se clatină șovăitor!”


Dar eu, prin marea-Ți îndurare, Pot ca să intru-n casa Ta Și să mă-nchin, cu frică mare, În sfântu-Ți Templu, când voi sta.


Când zic – cuprins de un fior – „Se clatină al meu picior!”, Tu Doamne-n bunătatea-Ți mare, Mă sprijinești fără-ncetare.


Era să mă nenorocesc, Cu toate că eu mă găsesc În mijlocul poporului, Cuprins în adunarea lui!”


Dar dacă astăzi nu găsiți, Cu cale, ca să Îl slujiți Pe Dumnezeu, alegeți voi, Pe cine veți sluji apoi. Slujiți, atuncea, pe acei Care erau, drept dumnezei, Pentru părinții voști’ – la care, Ei au slujit, fără-ncetare, Când, peste Râu, au locuit. Dacă găsiți că-i potrivit, Slujiți la dumnezeii lor, Sau la ai Amoriților. Acum, referitor la mine, Eu – și-a mea casă – ne vom ține, Neîncetat, de Dumnezeu Și Lui o să-I slujim, mereu.”


O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa