Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 71:9 - Biblia în versuri 2014

9 Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrân am să fiu eu, Fără puteri. Să mă păzești! Nicicând să nu mă părăsești!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Nu mă alunga la bătrânețe! Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Nu mă abandona la bătrânețe! Să nu Îți întrerupi susținerea pentru mine când nu voi mai avea forță;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Nu mă respinge în timpul bătrâneții [mele]; nu mă părăsi când mi se termină puterile!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Nu mă lepăda la vremea bătrâneții; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Nu mă lepăda la vremea bătrâneții, nu mă părăsi când îmi slăbește puterea.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 71:9
10 Mawu Ofanana  

Iată că am îmbătrânit. Optzeci de ani am împlinit. Ce crezi că-aș face pentru tine? Mai știu eu ce e rău sau bine? Ce gust ar mai putea avea Mâncarea, băutura mea? Mai pot ca să ascult eu, oare – Acuma – plin de încântare, Cântecul cântăreților, Sau glasul cântărețelor? De ce să vin la tine-n țară? Să-ți fiu, mereu, doar o povară?


Să nu mă lepezi, Domnul meu, Dacă bătrâna am să fiu eu, Ca să vestesc tăria Ta Celor ce mă vor asculta, Pentru a ști de ea, apoi, Cei ce veni-vor după noi!


Chiar dacă mi se prăpădesc Carnea și inima, la fel, Eu și atunci nădăjduiesc În Dumnezeu, pentru că El Îmi este stâncă, ne-ncetat, Și-mi întărește slaba-mi fire; De rele, eu sunt apărat, Căci El îmi este moștenire.


Ani șaptezeci, pe-a lumii față, Numără biata noastră viață. Cei tari, care sunt printre noi, Optzeci de ani ating apoi. Lucrul cu care se mândrește Omul, atât cât viețuiește, E numai trudă și durere, Căci anii trec și-apoi el piere.


Până când o să-ncărunțiți Și până o să-mbătrâniți, Același am să fiu, mereu, Și-am să vă dau sprijinul Meu. Necontenit, vă însoțesc Pentru că Eu vă mântuiesc.


Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.


De El, voi fi eu, izbăvit, Din orice rău, și mântuit. Împărăția Sa cerească, Apoi, are să mă primească. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa