Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 7:2 - Biblia în versuri 2014

2 Ca nu cumva, ca și un leu, El să mă sfâșie pe mine, Știind că prins când sunt la greu, Să-mi sară-n ajutor, nu-i cine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 ca să nu-mi sfâșie sufletul ca un leu, să nu mă rupă în bucăți și să nu fie nimeni să mă scape!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 pentru ca ei să nu mă sfâșie ca un leu și să nu mă rupă în bucăți fără ca cineva să mă poată salva!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat refugiu. Mântuiește-mă de toți urmăritorii mei și eliberează-mă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 ca să nu mă sfâșie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Ca să nu‐mi sfâșie ca un leu sufletul, făcându‐l bucăți, fără să fie cine să izbăvească.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 7:2
18 Mawu Ofanana  

Doi fii aveam, la casa mea, Dar într-o zi, ei s-au certat Și-apoi, spre câmp s-au îndreptat, Împinșii fiind, de cruda soartă. Nu era nimeni să-i despartă, Iar astfel, unul l-a lovit, Pe altul, care-a și murit.


Și știi că sunt nevinovat Și că nu pot să fiu scăpat Din a Ta mână. Bine știu


Ca și un leu în vizuină, Pândește, așteptând să vină Omul care-i nenorocit Și-n lațul ce l-a pregătit, Are să-l prindă, de îndat’.


La Domnul îmi găsesc scăpare, În orișice împrejurare! Atuncea oare, cum puteți Ca să veniți și să-mi spuneți: „În munții voștri fugi, precum Zboară o pasăre acum”?


Păzește-mă Doamne, căci eu În Tine mă încred, mereu.


Ei sunt asemeni unui leu Flămând și lacom tot mereu, Sau ca și puiul leului – La pândă – în culcușul lui.


Iată-i că împotriva mea Gura-și deschid, asemenea Precum un leu care răcnește Și-apoi să sfâșie pornește.


Pleacă-Ți urechea către mine Și-ajută-mă când strig la Tine! Fii stânca mea ocrotitoare Și cetățuia-mi de scăpare!


Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.


Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.


Mă scapă de răufăcători, De cei, de sânge, iubitori,


Precum e răgetul de leu, E furia-mpăratului; Însă bunăvoința lui Este ca roua ce dă viață Când mângâie a ierbii față.


Până în zori, am tot strigat; Precum un leu, m-a atacat Și a zdrobit oasele mele, De n-a rămas nimic din ele! Scăpare – pentru mine – nu-i. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.


De Gad, apoi, a cuvântat: „Să fie binecuvântat, Necontenit, acela care Lărgește-ale lui Gad hotare. Gad odihnește ca un leu, Însă, va sfâșia, mereu, Brațe și capete, la fel.


Cu mine-a fost doar Domnul meu Care m-a întărit mereu, Încât, am propovăduit, Ceea ce trebuia vestit, Iar Neamurile, am văzut, Precum că, partea, au avut Din plin dar – prin a mea vorbire – De astă propovăduire. Astfel, din gura leului, M-a izbăvit puterea Lui.


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Nimeni, atunci, nu a venit, Cetatea s-o fi izbăvit, Căci cei ce în Sidon erau, La depărtare se aflau. Cei ce-n cetate au șezut, Cu nimenea nu au avut Vreo legătură, ci erau Singuri și-n pace viețuiau. Cetatea se-nălța în vale, Iar de urmezi a văii cale, Se vede Bet-Rehobu-n zare, La o distanță foarte mare. Fiii lui Dan au ridicat Cetatea iar; s-au așezat Apoi, în ea, de-au locuit,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa