Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 69:3 - Biblia în versuri 2014

3 Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându-L pe Dumnezeul meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Am obosit strigând. Mi s-a uscat gâtul. Mi se topesc ochii în timp ce mă consum așteptând intervenția Dumnezeului meu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 M-am afundat într-o mlaștină adâncă și n-am nimic de care să mă prind, am căzut în adâncurile apei și curentul mă trage cu sine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Sunt obosit de strigarea mea, mi s‐a uscat gâtlejul, îmi slăbesc ochii așteptând pe Dumnezeul meu.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 69:3
18 Mawu Ofanana  

Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”


Fața, de plâns, mi s-a-nroșit Și umbra morții a venit, Pe ochi, de mi s-a așezat.


Topită e a mea privire, După nespusa-Ți mântuire Și-ntreaga mea ființă-așteaptă, Făgăduința Ta cea dreaptă.


Privirile mi s-au topit După a Ta făgăduință Și zic, cuprins de suferință: „Când mă vei mângâia Tu, oare?”


Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.


Ziua strig, Doamne, către Tine. Noaptea, odihna nu îmi vine Și strig din nou, căci singur sânt.


Păzit de nevinovăție, Al meu pas, ne-ncetat, să fie, Și ocrotire-n calea mea, Neprihănirea să îmi dea, Când eu la Tine mă gândesc Și-n Tine doar, nădăjduiesc!


Acuma Doamne, ce pot eu Să mai nădăjduiesc? Mereu, Pe Tine doar m-am sprijinit Și-n Tine am nădăjduit.


În gura mea a așezat Un cântec nou și am cântat Spre lauda lui Dumnezeu. Mulți au văzut ce făceam eu Și-atunci, de Domnul, s-au temut Și-n El apoi, s-au încrezut.


De gemete, mă simt secat Și nu mai pot! Să plâng îmi vine! Tot așternutul mi-e udat, Căci nopțile-s de lacrimi pline.


Ei îmi pun fiere în mâncare Și-n urmă, doar oțet îmi dau – Când îmi e sete – ca să beau.


De-a Ta mânie-s apăsat. Cu valuri grele, ne-ncetat – Acuma – m-ai năpăstuit.


Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”


Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.


Iisus – știind că s-a sfârșit Totul, dar trebuie-mplinit Ce-a zis Scriptura – a strigat: „Mi-e sete!” Grabnic, au luat


Copiii tăi duși au să fie, De alte neamuri, în robie. Ai tăi ochi s-or topi de dor, Privind mereu, în urma lor, Iar mâna ta nu va avea Atunci, nici o putere-n ea.


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa