Psalmi 69:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Ei îmi pun fiere în mâncare Și-n urmă, doar oțet îmi dau – Când îmi e sete – ca să beau.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Ci ei îmi pun fiere în mâncare, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Ci ei îmi pun venin în mâncare; iar pentru setea mea, îmi oferă să beau oțet.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Ocara îmi zdrobește inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar în zadar, [aștept] mângâietori, și nu găsesc [niciunul].

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Ei îmi pun fiere în mâncare și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Mi‐au dat și fiere de mâncare și în setea mea m‐au adăpat cu oțet.

Psalmi 69:21 Mawu Ofanana

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Ieremia 23:15

„Văzând fapta prorocilor, A zis Domnul oștirilor: „Pelin, drept hrană, vor avea Și apă otrăvită-or bea, Căci prin proroci – pe care-i știm Că sunt azi în Ierusalim – Nelegiuirea, negreșit, Întreaga țară a-mpânzit.”

Ieremia 8:14

„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.

Ieremia 9:15

„De-aceea, Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis, atunci, în acest fel: „Doar cu pelin, am să hrănesc Acest popor și-i dăruiesc Să bea, doar ape otrăvite.

Plângerile 1:2

Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Plângerile 1:9

Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”

Matei 27:34

Ostași-ajunși în acel loc, I-au dat – să-și bată, de El, joc – Vinul, cu fiere-amestecat. Iisus, însă, când l-a gustat, Nu a voit să îl mai bea, Deși setea Îl chinuia.

Matei 27:48

Din cei ce s-au vădit să fie Acolo, unul a plecat Cu un burete înmuiat Bine-n oțet, pe cari l-a dus Și într-o trestie l-a pus, Să-I dea să bea. Apoi I-a-ntins Bățul acela, dar l-au prins Ortacii săi. Dorind să știe,

Marcu 15:23

Pe dealu-acela, avem știre Că, lui Iisus, să bea, I-au dat – Soldații – vin amestecat Cu smirnă, însă, El n-a vrut – Capul Și-a-ntors și n-a băut.

Marcu 15:36

Degrabă, cineva s-a dus Și un burete a adus, Pe care-ntâi l-a înmuiat Bine-n oțet. L-a ridicat – Fiind într-o trestie pus – Să poată bea, din el, Iisus.

Luca 23:36

Ostașii Îl batjocoreau Și-oțet, să beie, Îi dădeau,

Deuteronom 29:18

Să n-aveți, printre voi, aflat, Vreun om – femeie sau bărbat – Și nici familie să nu fie, De-asemeni nici o seminție În care-o inimă-ncuiată Să fie și să vă abată – Adică să Îl părăsiți Pe Domnul nost’ – și să slujiți La dumnezeii care sânt Ai altor neamuri, pe pământ. Să nu se afle printre voi, O rădăcină care-apoi, Otravă, are să vă dea Și cu pelin, de-asemenea.