Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 69:2 - Biblia în versuri 2014

2 Nu mă mai pot ține și iată Că în noroi m-am afundat. Într-o prăpastie-am picat, Iar apele dau peste mine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Mă afund în mocirla cea adâncă și nu am niciun sprijin pentru picioare. Intru în adâncurile apelor și se revarsă peste mine șuvoiul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Mă afund în mâl; și nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncimile apei și sunt înghițit de ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Mântuiește-mă, Dumnezeule, căci apele mi-au ajuns până la gât!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Mă afund în noroi și nu mă pot ține; am căzut în prăpastie și dau apele peste mine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Mă afund în noroi adânc, unde nu este loc de stat. Am intrat în adâncimile apelor, mă năpădește șuvoiul.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 69:2
11 Mawu Ofanana  

Nu vezi tu negura din jur, Și apele ce te lovesc?


Și de aceea-l îndemn eu Pe orice om evlavios Cari se vădește credincios, Ca ruga lui să Ți-o trimită Mereu, la vremea potrivită! Chiar dacă ape mari, apoi, Au să se verse în puhoi, Pe el nu pot ca să-l învingă, Pentru că n-au cum să-l atingă.


Și din mocirlă-apoi m-a scos, Din hăul cel întunecos Al gropii fără fund în care Pieirea doar, sălaș, își are. Pe stâncă-n urmă, m-a suit Și pașii mi i-a întărit.


„Toate nevestele pe care, În casă, încă, le mai are Cel care este așezat În Iuda, ca și împărat, Vor fi luate de cei cari În Babilon sunt cei mai mari. Nevestele-au să te jelească Și-n acest fel au să vorbească: „Prietenii te-au înșelat Și-n urmă, te-au înduplecat. Dar când, picioarele-n noroi Ți se-afundară, mai apoi, Prietenii te-au părăsit Și-n mare grabă, au fugit!”


Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.


Ale pământului zăvoare Crezusem că m-au zăvorât Pe veci, căci Tu m-ai pogorât La temelia munților. Dar m-ai scos din puterea lor, Întreg, viu și nevătămat, Tu, Domnul Cel Adevărat.


A îndurat multe, dar încă Ploi și șuvoaie au s-o bată, Vânt și furtuni. Ea, niciodată, Nu va fi, însă, prăbușită, Căci temelia-i e zidită,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa