Psalmi 65:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Ferice celui ce-i ales, Care de Tine-a fost cules Să umble înaintea Ta Și-n ale Tale curți va sta! Noi – de sfințenia cea pe care Doar Templul Tău cel sfânt o are, De binecuvântarea-aflată În Casa Ta cea minunată – O să ne săturăm, mereu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Ferice de cel pe care-l alegi, pe care-l apropii să locuiască în curțile Tale! Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale, ale Templului Tău cel sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Cel pe care îl alegi și pe care îl apropii ca să locuiască în curțile Tale, este un om fericit! Ne vom sătura de prosperitatea casei Tale și de sfințenia Templului Tău.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ fărădelegile noastre ne-au copleșit, însă tu ierți nelegiuirile noastre.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Ferice de cel pe care-l alegi Tu și pe care-l primești înaintea Ta, ca să locuiască în curțile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfințenia Templului Tău.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Ferice de acela pe care‐l alegi tu și‐l lași să se apropie ca să locuiască în curțile tale. Ne vom sătura de bunătatea casei tale, templul tău cel sfânt!

Psalmi 65:4 Mawu Ofanana

Psalmi 84:4

Fericiți, cei ce se vădesc Că-n a Ta Casă locuiesc, Pentru că ei – precum socot – Ca să Te laude, mai pot.

Efeseni 1:4

În El dar, Tatăl Cel de Sus, Mai dinainte, ne-a chemat – Până când nu s-a-ntemeiat Această lume. Să știți voi, Că Tatăl ne-a ales, pe noi, Ca sfinți să fim și, socotiți, În fața Lui, neprihăniți. În dragostea ce ne-a purtat,

Psalmi 23:6

De fericire și-ndurare Sunt însoțit, fără-ncetare, În toate zilele ce-mi sânt Lăsate pe acest pământ. În toate zilele pe care, Pe lume, viața mea le are, În Casa Domnului, mereu, Voi fi și locui-voi eu.

Psalmi 36:8

Al desfătărilor șuvoi Îi va scălda-n undele sale, Căci din belșugul Casei Tale, Cu toții fi-vor săturați Și au să fie adăpați.

Psalmi 33:12

Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!

Psalmi 4:3

Vă spun acum dar, ca să știți, Că este-un om care-i iubit Și e ales de Dumnezeu. Atunci când strig, sunt auzit De al meu Domn ceresc, mereu.

Revelația 3:12

Iată răsplata ce-o primește Acela care biruiește: Un stâlp, pe-acela, îl fac Eu, Al Templului lui Dumnezeu Și niciodată-apoi, din el, Nu va ieși omul acel; Iar Numele lui Dumnezeu, Pe el, atunci, am să-L scriu Eu. Am să mai scriu, de-asemenea, Și numele ce-l va avea Cetatea Lui – aceea care, Din ceruri o să se coboare Și care, precum bine știm, Va fi noul Ierusalim. De-asemenei, voi mai scrie Eu, În urmă, și Numele Meu, Și îl voi însemna anume – Atuncea – cu al Meu nou Nume.

Ieremia 31:25

Voi răcori sufletul care E chinuit de sete mare, Iar sufletul înfometat Are să fie săturat.” –

Psalmi 63:5

Sufletu-mi este săturat – Precum te saturi de bucate Grase, miezoase, minunate – Și-atunci, pe buze au să-mi vie Doar strigăte de bucurie, Prin care-am să Te laud eu.

Psalmi 15:1

Doamne, cine-o să reușească, În al Tău cort să locuiască? Cine – din cei de pe pământ – Va sta pe muntele Tău sfânt?

Psalmi 24:7

Porți veșnice vă ridicați Și capul sus să vi-l săltați, Să intre-al slavei Împărat!

Psalmi 17:15

Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.

2 Tesaloniceni 2:13

Noi, însă, frații mei iubiți De Domnul, nu mai contenim, Lui Dumnezeu, să-I mulțumim, Că va ales spre mântuire – De la-nceput – și spre sfințire, În Duhul adevărului, Precum și în credința lui.

Psalmi 135:4

Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.

2 Cronici 6:39

Atunci, din cerul Tău – de sus – Ascultă rugămintea lui Și cererea poporului. Iartă-i păcatul săvârșit Și fă-i dreptate, negreșit!

Psalmi 38:5

Au greu miros rănile mele Și pline de copturi sunt ele, Căci nebunii am săvârșit.

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!