Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 64:7 - Biblia în versuri 2014

7 Însă asupra lor, mereu, Săgeți aruncă Dumnezeu. Iată-i! Deodată, sunt loviți Și la pământ sunt prăbușiți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Însă Dumnezeu trage pe neașteptate săgeți asupra lor și sunt loviți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dar, fără să îi anunțe, Dumnezeu aruncă săgeata (Lui) împotriva lor; și sunt loviți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Au uneltit nelegiuire, au împlinit cele uneltite: ca o prăpastie este omul și inima lui e un abis.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată iată-i loviți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata, deodată vor fi loviți.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 64:7
18 Mawu Ofanana  

Un om, arcul, și-a încordat, Trăgând cu el, la întâmplare, În vălmășagu-acela mare. Din arc, săgeata a țâșnit Și pe Ahab ea l-a lovit, La-ncheietura cea pe care Platoșa-mpărătească-o are. Către cel care i-a condus Carul atunci, Ahab a spus: „Mă scoate-afară, negreșit, Căci iată că sunt greu rănit!”


La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!


Săgeți a aruncat: pe loc, Ai mei vrăjmași s-au risipit. Când trăznetele au sporit, Ei au fugit, în graba mare, Voind a căuta scăpare.


Cari pe ascuns s-au aruncat, Lovindu-l pe nevinovat; Căci ele fost-au aruncate Asupră-i, pe neașteptate, Făr’ să le pese nici un pic, Căci nu au teamă de nimic.


Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.


Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.


De-aceea, fi-va nimicit Pe negândite și zdrobit Are să fie, fără leac, Căci răul doar, îi e pe plac.


Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.


Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


Pe câmp, dacă vor fi aflați, În vremea ‘ceea, doi bărbați, Unul din ei va fi luat, Iar celălalt va fi lăsat.


Nenorociri am să stârnesc Și-apoi, am să le-ngrămădesc Pe toate, peste-al Meu popor. Săgeți arunc, asupra lor,


De a Mea sabie-ascuțită, Le va fi carnea, înghițită. Săgețile ce le trimit – Cu care îi voi fi lovit – De sângele morților lor Precum și de al prinșilor – Din capetele de fruntași Ai celor care-Mi sunt vrăjmași – Vor fi cuprinse de beție, Căci din belșug, el o să fie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa