Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 64:5 - Biblia în versuri 2014

5 Se-mbărbătează-n răutăți, Se sfătuiesc – ca-n alte dăți – Să-ntindă curse și își zic Căci nu au teamă de nimic: „Cine e cel ce va putea Ca să ne vadă? Nimenea!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Se încurajează în răutatea lor, își plănuiesc cum să ascundă curse, zicând: „Cine ne va vedea?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Se încurajează în răutatea lor. Își planifică amplasarea în secret a capcanelor, zicând: „Cine ne va vedea?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel fără prihană, trag pe neașteptate și nu se tem.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic: „Cine ne va vedea?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Se îmbărbătează într‐un lucru rău, pun la cale ca să întindă curse în ascuns, ei zic: Cine va vedea?

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 64:5
17 Mawu Ofanana  

Când mă scosese Dumnezeu, I-am spus: „Unde ne vom afla Și orice se va întâmpla, Să spui că sunt frate cu tine, Ca astfel să ne meargă bine.”


Și-acum tu zici: „Domnul ce știe? Oare, în stare o să fie, Prin întunericul de nori, Să-i judece pe muritori?


Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”


Asemenea păsărilor Scăpate-n ‘naltul cerului Din lațul păsărarului, Sufletul nostru a zburat. Lațul s-a rupt: noi am scăpat.


Niște-ngâmfați mă urmăresc: Curse și lațuri îmi întind, În care vor ca să mă prind. De-a lungul drumurilor mele, Oameni-acei întind rețele Și-mi pun capcane, ne-ncetat.


Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”


Că „Al lui Iacov Dumnezeu Nu vede și nu ia aminte!”.


Vrăjmașu-a zis: „Îi urmăresc! Am să-i ajung și-am să-i lovesc Și mă voi răzbuna. Apoi, Împart și prada de război. Cu sabia am să-i lovesc, Cu mâna mea îi nimicesc!”


Iată că ei, firea, își țin Și se ajută fiecare, Zicându-i fratelui ce-l are: „Să fii cu inimă, mereu! Nu te lăsa, în ceasul greu!”


Atuncea, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oare acuma, ai văzut Ce fel de lucruri au făcut Bătrânii casei cea pe care Neamul lui Israel o are? Văzut-ai tu, ce săvârșeau, În întuneric când ședeau, În ale lor odăi spoite Cu chipurile zugrăvite? Fac astfel, pentru că își zic: „Domnul nu va vedea nimic, Pentru că El a părăsit Această țară, negreșit!”


Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare decât mine Și poate astfel, reușesc Să-i bat și-apoi să-i izgonesc Din țara mea. Știu cum lucrezi: Pe cine binecuvintezi, Acela-i binecuvântat; De-l blestemi, este blestemat.”


Vai, Farisei și cărturari Fățarnici! Voi sunteți cei cari Cutreierați întreg pământul, Și mările, numai cu gândul De-a face, dacă-i cu putință, Un nou tovarăș de credință; Iar după ce l-ați convertit, Tot voi, din el, v-ați străduit, Un fiu, gheenei, să-i faceți, Cu mult mai rău decât sunteți Chiar voi, încă de două ori.


Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cuprinși vor fi, de bucurie, Și-apoi, cu mare veselie, Daruri, își vor trimite ei, Căci au murit proroci-acei Care, mereu, i-au chinuit, În vremea-n care au trăit.


Fiii lui Israel, apoi, S-au pregătit iar, de război. Cu toții s-au îmbărbătat Și-n linie s-au așezat, Să-nceapă altă bătălie, Când zorile aveau să vie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa