Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 60:1 - Biblia în versuri 2014

1 O, Doamne, Tu ne-ai lepădat! Ne-mprăștii, căci Te-ai mâniat! Doamne, îndură-Te de noi Și ne ridică iar, apoi!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Dumnezeule, ne-ai respins, Te-ai dezlănțuit împotriva noastră, Te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dumnezeule, ne-ai respins, ne-ai împrăștiat, Te-ai mâniat (pe noi)! Acum, întoarce-Te la noi!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Maestrului de cor. Pe [melodia] „Crinul mărturiei”. Imn. Al lui Davíd. Spre învățătură.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat și Te-ai mâniat: ridică-ne iarăși!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Dumnezeule, ne‐ai lepădat și ne‐ai risipit, te‐ai mâniat; întoarce‐ne iarăși.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 60:1
36 Mawu Ofanana  

Mulți Sirieni, atunci, erau, Cari dincolo de Râu ședeau. Hadarezer, soli, a trimis, La ei, prin care le-a transmis Să vină la Helam apoi, Gata fiind pentru război. Hadarezer, în fruntea lor, L-a așezat conducător, Chiar pe Șobac, pe-acela care Era, în oastea lui, mai mare.


Cum Domnul zise, a făcut David atunci, și i-a bătut Pe Filisteni, în locul care Bal-Perațim, drept nume, are. David – în urmă – a vorbit: „Domnul – acum – i-a risipit Pe-ai mei vrăjmași, din fața mea. Ei au fugit, asemenea Apelor ce se rup.” Astfel, El a numit, locul acel, „Bal-Perațim”, cari tălmăcit, „Șesul rupturii”, e numit.


Străji, în Edom apoi, a pus Și astfel, toți i s-au supus, Căci Dumnezeu îl ocrotea, Oriunde și-n orice făcea.


Pe cel chemat Hadadazer (Sau altfel spus, Hadarezer) David – în urmă – l-a bătut. Tatăl pe care l-a avut, Era Rehob și împărat – Hadadezer – în Țoba-a stat. Aceste lucruri s-au făcut, Atuncea când David a vrut Ca peste râul Eufrat, Stăpân să fie așezat.


Amația a mai bătut Și zece mii de Edomiți, Cari după pradă-au fost veniți, În Valea Sării. Cu război, El a luat Sela apoi Și „Iocteel”, nume, i-a dat, Cari până astăzi s-a păstrat.


Apoi, pe-al Țobei împărat – Care-i Hadarezer chemat – David, în urmă, l-a bătut. Lucrul acesta l-a făcut, Când se ducea către Hamat, Voind ca peste Eufrat Să își întindă-a lui domnie, Stăpân, acolo, ca să fie.


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Amația s-a-mbărbătat Și-n Valea Sării a plecat, Unde bătut-a zece mii Dintre ai lui Seir copii.


Nu ești Tu Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești, În bătălie s-o-nsoțești?


Dar Tu ne-ai lepădat, văd bine, Și ne acoperi de rușine, Pentru că nu Te mai grăbești, Oștirea noastră s-o-nsoțești.


Ai milă, Dumnezeul meu! Mă scapă de vrăjmași, mereu, Și mă păzește de acei Cari se vădesc dușmani ai mei!


Să nu-i ucizi – ca să asculte Al meu popor și să nu uite – Ci fă-i doar să se pribegească Și-n urmă să se prăbușească. Doboară-i Tu, căci Dumnezeu Și scut ești – pentru noi – mereu!


Nu ești Tu, Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești În bătălie s-o-nsoțești?


Doamne de ce, mă-ntreb într-una, Ne lepezi pentru totdeauna? De ce Te mânii Doamne – spune – Pe turma de pe-a Ta pășune?


Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?


Ajută-ne ca izbăviți Să fim, iar multele păcate, Fă Doamne, de a fi iertate, Pentru neprețuitu-Ți nume, Căci ne ești mântuire-n lume!


Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!


Doamne, ridică-ne și-apoi, Să lumineze peste noi Lumina de pe a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor!


Doamne, Tu care ești mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Întoarce-Te iarăși spre noi! Fă să-nceteze, mai apoi, Îngrozitoarea Ta mânie Și peste noi să nu mai vie!


Celui ce-Ți este preaiubit, Prin vis, în urmă, i-ai vorbit Zicându-i: „Ajutor am dat Și-un tânăr Eu am ridicat.


Domnul a zis: „Am încheiat Un legământ și i-am jurat, Lui David – care-i rob al meu –


Totuși, Tu l-ai îndepărtat, Căci pe-al Tău uns Te-ai mâniat.


Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.


Întoarce-Te Doamne, la noi! Cât vei mai zăbovi apoi? Milă s-areți celor ce sânt Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!


„Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.


Dar Samuel, cum l-a văzut, L-a întrebat: „Ce ai făcut?” Saul a zis: „Te-am așteptat. Tu, însă, ai întârziat. În clipa-n care am văzut Cum că poporul a-nceput Să plece – căci tu n-ai venit Exact la timpul stabilit – Iar Filistenii tot veneau Și la Micmaș se adunau,


Atunci, omul acel a spus: „Tot Israelul a fost pus Pe fugă, căci oștirea lor – De cea a Filistenilor – A fost înfrântă, iar cei doi Copii ai tăi pieiră-apoi. Hofni și Fineas au murit Și-apoi, chivotul – negreșit – A fost, de Filisteni, luat, Și-n a lor tabără, mutat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa