Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 6:8 - Biblia în versuri 2014

8 Voi, cei cari rele săvârșiți, Îndepărtați-vă de mine, Căci Domnul meu mi-a auzit Plânsul și-n ajutor, îmi vine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Depărtați-vă de la mine, voi, toți cei ce comiteți nelegiuiri, căci Domnul a auzit glasul plângerii mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 „Plecați de la mine, voi toți aceia care faceți ce este rău; pentru că Iahve a auzit vocea mea care plânge!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Mi s-au împăienjenit ochii de indignare, am îmbătrânit între toți asupritorii mei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Depărtați-vă de la mine toți cei ce faceți răul, căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Depărtați‐vă de la mine, toți lucrătorii nelegiurii! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 6:8
16 Mawu Ofanana  

Îmi închid ochii, de durere; Oasele-mi sunt ca o părere. Sunt ca o umbră – tot sunt rană.


Da, sufletul mi-ai izbăvit De moarte; ochii mi-ai scutit De lacrim grele și durere Și-apoi piciorul, de cădere.


Voi – răilor – seama luați: De mine să vă-ndepărtați, Pentru că eu păzesc mereu, Poruncile lui Dumnezeu!


O Doamne, dacă-ai tăbărî Și pe cei răi i-ai omorî! Oameni – de sânge însetați – De mine, să vă depărtați!


Domnu-i mereu, de bună seamă, Lângă toți cei care Îl cheamă. Lângă cei care L-au chemat Din inimă, El S-a aflat.


Spre El glasul mi-am înălțat. De sus, din muntele Lui sfânt, El îmi răspunde, tot mereu. (Oprire)


Viața mi-e plină de durere Și-ncet, încet, începe-a piere, Iar în suspine, anii mei Se sting și se sfârșesc și ei. Puterile mi se sleiesc, Iar oasele îmi putrezesc, Căci făr’delegea mea cea mare Mă macină fără-ncetare.


Tu numeri pașii vieții mele, Căci eu, un călător doar, sânt, Cari pribegește pe pământ. Adună lacrimile mele, Într-un burduf. Nu-s scrise ele, În cartea Ta? Iată, toți cei


Poporule-al Sionului, Cari al Ierusalimului Locuitor te-ai arătat, Nu vei mai plânge ne-ncetat, Pentru că iar îți va fi bine, Căci El Se va-ndura de tine! Să fii mereu încredințat – Când strigi – că fi-vei ascultat.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


„La Ezechia, să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt să-i duci. Întoarce-te acum, la el Și-apoi îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar sănătos tu vei putea Iarăși să fii. Găsesc cu cale Să lungesc anii vieții tale. Tocmai de-aceea, iată, vreau, Alți cincisprezece să-ți mai dau.


Iar Tu, Doamne, m-ai ascultat. Nu-Ți astupa, o, Domnul meu, Urechea, ci seamă, mereu, Să iei Tu dar, la al meu chin De care sufletul mi-e plin.”


Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!


Atunci, am să le spun curat: „Nu vă cunosc și, niciodat’, Nu am putut a vă-nțelege! Plecați, toți cei fără de lege!”


Vă va răspunde El: „Plecați! De Mine, să vă depărtați Voi, toți cei care săvârșiți Fărădelegi! Vă spun, să știți: Nu vă cunosc, nu știu ce vreți Și nu știu, de unde, sunteți!”


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa