Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 6:7 - Biblia în versuri 2014

7 Chipul mi-e supt și-mbătrânesc De-atât de multă întristare, Din pricină că mă simțesc Că-s prigonit fără-ncetare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Mi-a slăbit ochiul de atâta întristare, a îmbătrânit din cauza tuturor dușmanilor mei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Mi s-au distrus ochii de atâta durere sufletească. Mi-a slăbit vederea din cauza tuturor dușmanilor mei!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Sunt istovit de [atâta geamăt], în fiecare noapte mă zvârcolesc în patul meu și cu lacrimile mele scald așternutul meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Mi s-a supt fața de întristare și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Ochiul meu se topește de mâhnire; îmbătrânește din pricina tuturor potrivnicilor mei.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 6:7
10 Mawu Ofanana  

„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Îmi închid ochii, de durere; Oasele-mi sunt ca o părere. Sunt ca o umbră – tot sunt rană.


Așa are a mea ființă, Parte de multă suferință,


Atâta timp cât am tăcut, Să se topească-au început Oasele mele, apăsate De gemetele-mi necurmate.


Inima-mi bate cu tărie, Puterile mi se subție, Iar ale ochilor lumine Nu se mai află-acum, cu mine.


Urât sunt, de dușmanii mei, Fără să aibă vreun temei. Aceia cari mă dușmănesc, Mai mulți – în număr – se vădesc, Decât sunt perii cei pe care Sărmanul meu cap îi mai are. Aceia cari puternici sânt Vor să mă vadă în mormânt Căci pe nedrept mă urmăresc Și pe nedrept mă dușmănesc. Iată că am de-napoiat Ceea ce eu nu am furat.


Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!


„Iată că Eu văzut-am bine Că tu ai tot zis: „Vai de mine, Căci Domnul pus-a întristare, Peste durerea mea cea mare! Suspinele mă ostenesc, Iar tihna nu mi-o mai găsesc!”


Dacă, în inimi ne-a intrat Durerea și s-a-ntunecat Privirea și a noastră frunte,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa