Psalmi 6:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ De gemete, mă simt secat Și nu mai pot! Să plâng îmi vine! Tot așternutul mi-e udat, Căci nopțile-s de lacrimi pline.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Sunt sleit de atâtea suspine. În fiecare noapte îmi scald patul și-mi inund așternutul cu lacrimi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Sunt epuizat de atâtea oftări! În fiecare noapte îmi ud patul și locul unde dorm cu lacrimi!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Pentru că nu este nimeni dintre cei morți care să-și amintească de tine; în locuința morților, cine te va preamări?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc așternutul și-mi scald patul în lacrimi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Sunt trudit de suspinarea mea; în fiecare noapte îmi scald patul, îmi moi așternutul cu lacrimile mele.

Psalmi 6:6 Mawu Ofanana

Iov 10:1

„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.

Iov 16:20

Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,

Iov 23:2

Și-acuma vă voi da o știre: Aflați că tot o răzvrătire, Mi-e plângerea. Dar suferința Îmi zguduie adânc ființa Și îmi oprește-n gât suspinul, Mărindu-mi astfel, mai mult chinul.

Iov 7:3

Așa are a mea ființă, Parte de multă suferință,

Psalmi 115:17

Nu morți-L laudă, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Și nici cei care – bunăoară – În țara liniștii pogoară,

Psalmi 30:10

Ascultă, Doamne, al meu glas Și milă ai, în acest ceas, Iar după îndurarea-Ți mare, Ajută-mă în strâmtorare!” –

Psalmi 38:9

Doamne, dorința ce-o am eu, În fața Ta este mereu. Suspinul meu s-a ridicat Și înaintea Ta a stat, Căci pân’ la Tine a pătruns Și-astfel, nimic nu-Ți e ascuns.

Psalmi 39:12

Ascultă-mi strigătul, mereu, Și rugăciunea, Domnul meu, Căci un străin m-am arătat Și un pribeag – neîncetat – În față-Ți, cum erau și cei Care au fost părinții mei.

Psalmi 42:3

Cu lacrimi numai, mă hrănesc Noapte și zi, căci mă mâhnesc Când mă întreabă fiecare: „Unde e Domnul tău Cel tare?”

Psalmi 69:3

Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu.

Psalmi 88:11

Sau în mormânt se știe oare, De bunătatea Ta cea mare? Gândești Tu că Adâncul știe Despre a Ta credincioșie?

Psalmi 88:9

Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!

Isaia 38:18

Nu locuința morților Este al Tău lăudător Și nu moartea este cea care Mărire-Ți dă, fără-ncetare, Iar cei ce-n groapă se găsesc, Nicicând nu mai nădăjduiesc, La marea Ta credincioșie.

Ieremia 14:17

„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.

Plângerile 1:16

De-aceea plâng, neîncetat, Pentru că S-a îndepărtat De mine, Cel care putea Ca mângâiere să îmi dea, Care putea să mă vegheze Și viața să-mi învioreze. Vrăjmașul meu a biruit Și pe-ai mei fii, el i-a zdrobit.

Plângerile 1:2

Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Plângerile 2:11

Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Luca 7:38

Ea s-a apropiat de masă, Cu o privire rugătoare. La ale lui Iisus picioare, În liniște, s-a ghemuit; Apoi, cu lacrimi, le-a stropit, Cu al ei păr, I le-a uscat Și mir, pe ele, a turnat.