Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 6:4 - Biblia în versuri 2014

4 Întoarce-Te, o Domnul meu, Și sufletul mi-l izbăvește. Pentru a Ta-ndurare, eu, Doamne, te rog, mă mântuiește!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Întoarce-Te, Doamne, salvează-mi sufletul, mântuiește-mă datorită îndurării Tale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Întoarce-Te, Doamne; și eliberează-mi sufletul! Salvează-mă datorită bunătății Tale –

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 și sufletul mi-i tare zbuciumat! Iar tu, Doamne, până când?…

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul! Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Întoarce‐te, Doamne, izbăvește‐mi sufletul; mântuiește‐mă, pentru îndurarea ta.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 6:4
20 Mawu Ofanana  

În strâmtorare, am strigat La Dumnezeu. Eu am chemat Numele Domnului și-am spus: „Doamne, din cerul Tău, de sus, Te rog, spre mine să privești Și sufletul să-mi mântuiești!”


Da, sufletul mi-ai izbăvit De moarte; ochii mi-ai scutit De lacrim grele și durere Și-apoi piciorul, de cădere.


De buza cari minciuni rostește, Doamne, Te rog, mă izbăvește! De limbi înșelătoare-apoi, Ferește-ne Doamne, pe noi!


În El, sufletu-ți – scut – își are. De rele, ești păzit, în veci.


Când va scăpa sufletul meu, De griji, și când, inima mea, Necazuri, nu va mai avea? Până când oare, să port frică De-al meu dușman, cari se ridică În contra mea, neîncetat?


O Doamne, Dumnezeul meu, Te scoală-acuma, Te rog eu! Ieși înainte și-mi doboară Vrăjmașii care mă-nconjoară! Cu sabia să îi lovești Și astfel să mă izbăvești!


De sabie – o, Domnul meu – Îmi scapă sufletul, mereu, Și izbăvește a mea viață De câinii care-mi stau în față!


Mă iartă dar, când mai greșesc! Nu-Ți aminti, de-asemenea, Greșeli din tinerețea mea, Nici făr’delegi ce-am săvârșit. Adu-Ți aminte, negreșit, De mine-n îndurarea-Ți mare Și-n nesfârșita-Ți îndurare!


Dar către Tine, Domnul meu, La vremea potrivită, eu Îmi înalț rugăciunea mea Ca ajutor să pot avea. În bunătatea Ta cea mare, Arată-mi Doamne, îndurare! Răspunde-mi, Dumnezeul meu, Și-ajută-mă în ceasul greu!


Dar până când îngăduiești Doamne, batjocuri să primești, Pentru-al Tău Nume? Până când Dușmanii vor avea de gând, Numele să-Ți batjocorească Și-apoi să Îl nesocotească?


Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?


O, Doamne al oștirilor, Întoarce-Te spre-al Tău popor! Din cer, Te uită către noi, Să cercetezi via apoi!


Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților.


Întoarce-Te Doamne, la noi! Cât vei mai zăbovi apoi? Milă s-areți celor ce sânt Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!


Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!


Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide ochii și privește Ruinele și Te gândește Și la cetatea peste care Este chemat, fără-ncetare, Numele Tău! Îți cerem Ție, Nu pentru-a noastră curăție Lucrul acest, ci căutăm, Ruga aceasta s-o-nălțăm, Pentru-ndurarea Ta cea care Se-arată-a fi nespus de mare.


Din vremurile când trăiau Cei cari părinți ai voști’ erau, De-atuncea voi v-ați abătut Din calea Mea și n-ați făcut Așa precum v-am poruncit, Căci legile nu Mi-ați păzit. De-aceea, vă îndemn, pe voi, Să vă întoarceți înapoi, La Mine, căci atunci și Eu Mă-ntorc către poporul Meu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Voi, însă, nu M-ați ascultat, Ci ați venit și-ați întrebat: „În ce trebuie, oare, noi Să ne întoarcem, înapoi?”


Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa