Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 6:10 - Biblia în versuri 2014

10 Nici unul din vrăjmașii mei, În fața mea, piept, nu pot ține. Cuprinși de spaimă fi-vor ei, Dând înapoi, plini de rușine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Să fie făcuți de rușine și îngroziți peste măsură toți dușmanii mei! Să dea înapoi și să fie făcuți de rușine într-o clipă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Toți dușmanii mei vor fi obligați să se rușineze; și vor ajunge foarte panicați. Se vor retrage și vor fi acoperiți instant de rușine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 A auzit Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine și cuprinși de spaimă; într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Toți vrăjmașii mei se vor rușina și vor fi foarte tulburați; vor da înapoi, într‐o clipă vor fi rușinați.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 6:10
23 Mawu Ofanana  

„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,


Nedrepți, vă rog, ca să nu fiți! Vă-ntoarceți și mărturisiți Cum că eu sunt nevinovat!


Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.


Vrăjmașii săi, înverșunați, Vor fi-n rușine îmbrăcați, Iar peste el o să lucească A lui cunună-mpărătească.”


Apoi, Domnul le vorbește În mânia Lui cea mare; Cu urgia-I îngrozește Și-i sperie pe fiecare.


Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat.


Ci Doamne, fă ca rușinați Mereu să fie și-nfruntați Cei ce privesc cu mulțumire Către a mea nenorocire! Numai rușine și ocară Dă-le la cei ce cutezară Ca împotrivă să îmi fie!


Lovește-i Doamne, de îndat’, Asemeni celor vinovați, Și după sfatul ce l-au dat, Să-i faci să cadă secerați. În mijlocul păcatelor Pe care ei le săvârșesc, Să tăvălești numărul lor, Căci iată-i cum se răzvrătesc Chiar împotrivă-Ți. Atunci toți


La cei cu care viețuiau În pace, grabnic ei s-au dus Și-n urmă mâinile au pus Pe acei oameni și-au călcat Chiar legământul încheiat.


Te scoală Domnul meu Cel sfânt! Mânia Ta să îi lovească! Te scoală, Dumnezeul meu! Trimite-le a Ta mânie Potrivnicilor mei, mereu, Ca să oprești a lor urgie. Trezește-Te să îmi ajuți! Trezește-Te Doamne odată! De mine Doamne-aminte-adu-Ți, Și rânduiește-o judecată!


Fă să rămână de rușine, Cei care mă pândesc pe mine Și care moartea mi-o doresc! Cei ce pierzarea-mi urmăresc, Mereu să fie rușinați Și de ocară apăsați!


Zilnic – apoi – eu voi cânta Și voi vesti dreptatea Ta, Căci toți cei cari mă dușmănesc Și-a mea pieire o voiesc, Departe sunt ținuți de mine, Și roși ajuns-au, de rușine.


Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.


Doamne un semn fă pentru mine, Ca să rămână de rușine Ai mei vrăjmași, văzând că eu, De Tine-s mângâiat, mereu!


Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.


Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.


Însă cu mine, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Ca un viteaz puternic, mare, Care în ajutor îmi sare. De-aceea, nu mă biruiesc Dușmanii cari mă prigonesc. Toți vor fi plini de umilință, Căci n-au lucrat cu chibzuință. Rușinea, peste ei lăsată, Nicicând nu va mai fi uitată!


În vremea ‘ceea de apoi, Din nou aveți a vedea voi, Că e deosebire mare Între cel rău și-ntre cel care Este un om neprihănit, Între cel care I-a slujit Lui Dumnezeu și între cel Care nu-L va sluji pe El” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa