Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 59:7 - Biblia în versuri 2014

7 Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Iată, ei răbufnesc cu gurile lor, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: „Cine aude?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Observ ce scot din gurile lor. Sunt săbii care ies printre buzele lor; și zic: „Cine ne aude?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Se întorc seara, mârâie ca niște câini, dau târcoale prin cetate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Da, din gura lor țâșnește răul, pe buzele lor sunt săbii, căci zic: „Cine aude?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Iată, varsă cu gura lor, săbii sunt pe buzele lor, căci ei zic: Cine aude?

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 59:7
16 Mawu Ofanana  

Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”


De ce, cel rău – pe Dumnezeu – Să Îl hulească tot mereu? De ce-i îngădui răului, Să creadă în inima lui Că Tu, Doamne, nu pedepsești?


Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.


Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.


Și îndrăznesc a zice-n ei: „Din tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ce va cunoaște Dumnezeu? Ce poate oare, El să știe?”


Ei țin mărețe cuvântări, Trufași sunt pe-ale lor cărări, Căci toți cei care făptuiesc Doar lucruri rele, se fălesc.


Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.


Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.


Neprihănitul s-a gândit Și-abia pe urmă a vorbit; Cei răi au să se năpustească, Cu răutăți ca să stropească.


„Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”


Ce fel de planuri au făcut Și ce cuvinte au purtat În contra mea, neîncetat.


Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa