Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 59:5 - Biblia în versuri 2014

5 O, Doamne al oștirilor Și al lui Israel popor, Scoală acuma! Te grăbește Și neamurile pedepsește! Să nu ai milă și-ndurare Față de vânzătorii care, Iată, au fost descoperiți Precum că sunt nelegiuiți!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Tu, Doamne, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, trezește-Te să pedepsești toate națiunile! Nu arăta bunăvoință față de niciunul dintre acești trădători nelegiuiți. Selah

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Tu, Doamne, Dumnezeul armatelor, Cel care ești Dumnezeul lui Israel, vino să pedepsești toate celelalte popoare, fără să ai milă de cei care comit nedreptățile.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Nici vină, nici păcat nu este în mine, Doamne. Trezește-te la strigătul meu și privește! Fără noimă ei aleargă, se pregătesc să mă atace.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Doamne, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepsești toate neamurile! N-avea milă de niciunul din acești vânzători nelegiuiți! (Oprire)

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Tu, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală‐te să cercetezi toate neamurile. Nu te îndura de niciunul din urzitorii nelegiuirii. (Sela.)

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 59:5
19 Mawu Ofanana  

Iacov, altar, a ridicat Și „El-Elohe-Israel” Îi spuse-altarului acel. Iată dar sensul numelui: „Domnul e Dumnezeul lui Israel”. Asta e la fel Cu „El-Elohe-Israel”.


Niște străini s-au adunat, În contra mea s-au răsculat Și viața mea o urmăresc. Oameni-aceștia nu gândesc Și nu se tem de Dumnezeu.


Să vină moartea, să-i doboare! Apoi, de vii să se pogoare În locuința morților! Căci răul e-n inima lor, Este în a lor locuință Și-asemeni în a lor ființă.


Doamne, să fii înconjurat De a popoarelor mulțime, Iar peste ele, așezat, Să fii Tu Doamne, la-nălțime!


O, Doamne al oștirilor, Cât încă, va mai ține oare, Mânia Ta, nespus de mare, Cu toate că, neîncetat, Poporul, rugi, Ți-a înălțat?


Domn al lui Iacov, ia aminte La rugăciunea mea fierbinte! O, Doamne al oștirilor Arată-Te îndurător!


În gropile ce le-ai făcut, Iată că neamuri au căzut. În lațu-ascuns, de Tine-ntins, Ele, picioarele, și-au prins.


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Domnul i-a spus lui Moise-apoi: „În felu-acesta să vorbești, Când, în Israel, poposești: „Iată că Dumnezeul lor – Acela al părinților Din care a ieșit ăst neam – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov, m-a trimis La voi și astfel, El a zis: „Acesta e Numele Meu, Acesta Îmi va fi mereu – Din neam în neam, în veci de veci.


Voi, căpitani ai Sodomei Și tu, popor al Gomorei, Ascultați glasul Domnului Veghind mereu, la Legea lui!


Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”


Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii tăi cei mari – De tine puși ca să îți fie Slujbași peste împărăție – Cu cei care sunt dregători Ori sfetnici sau cârmuitori, Sunt de părere că e bine Ca o poruncă, de la tine, Asupra țării să pornească. Pe-aceasta să o însoțească Și o oprire aspră, care Va pedepsi pe fiecare, Dacă se face vinovat De faptul de a fi-nălțat Vreo rugă către cineva Sau către-un dumnezeu, cumva, Un timp ce-n ale vremii file Va număra treizeci de zile. În timpu-acesta, negreșit, Are să fie-ngăduit Ca rugi să fie înălțate, Doar către tine, împărate. Cel care nu se va supune La ceea ce porunca spune, Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor, zvârlit.


„Dar voi – copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Nu-Mi sunteți Mie, cum sunt cei Cari fii sunt, Etiopiei?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Pe Israel, nu l-am scos Eu, Din al Egiptului ținut, La fel precum am mai făcut Cu Filistenii din Caftor Și cu al Siriei popor Care fusese-n Chir aflat?”


„Aceasta, însă, nu-nsemnează, Acum, că se înfățișează Cuvântul, de la Dumnezeu, Fără putere. Vă spun eu Că nu toți cei cari, bunăoară, Din Israel ni se pogoară, Ne dovedesc, în acest fel, Că-ntradevăr sunt Israel.


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa