Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 57:6 - Biblia în versuri 2014

6 Un laț au pus în fața mea; Sufletul mi se-ncovoia; O groapă mare mi-au făcut, Însă în ea, ei au căzut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Ei întinseseră un laț pașilor mei, sufletul îmi era încovoiat. Ei săpaseră o groapă înaintea mea, dar au căzut ei înșiși în ea. Selah

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Ei puseseră o capcană pentru pașii mei; și sufletul îmi era foarte afectat de durere. Îmi săpaseră o groapă; dar tocmai ei au căzut în ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul este gloria ta!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Ei întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia și-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea. (Oprire)

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Ei au pregătit un laț pașilor mei, sufletul meu s‐a încovoiat; au săpat o groapă înaintea mea; au căzut ei în mijlocul ei. (Sela.)

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 57:6
18 Mawu Ofanana  

David L-a binecuvântat, Pe Domnul. El s-a ridicat Și pentru-ntreaga adunare, A ținut astă cuvântare: „În veci, fii binecuvântat Tu Doamne, cari Te-ai arătat Drept Dumnezeul Cel pe care, Tatăl meu, Israel, Îl are!


Doamne, a Ta e măreția, Slava, puterea, veșnicia Și cu mărirea. Câte sânt În ceruri, sus, sau pe pământ, Doar ale Tale se vădesc. Pe Tine, Doamne, Te găsesc Drept un stăpân ce S-a-nălțat. O, Doamne, Tu Te-ai arătat Mai mare, decât orișicine. Domnia e, mereu, cu Tine!


Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta Tu scapă-ne, Degrabă, și ascultă-ne!


Niște-ngâmfați mă urmăresc: Curse și lațuri îmi întind, În care vor ca să mă prind. De-a lungul drumurilor mele, Oameni-acei întind rețele Și-mi pun capcane, ne-ncetat.


Când duhul meu este mâhnit, Tu-mi știi cărarea, negreșit. Cei răi s-au adunat acum Și-o cursă mi-au întins pe drum.


Duhul îmi e, mereu, mâhnit, Iar inima mi-e tulburată.


Cei care cad sunt sprijiniți De Domnul și sunt întăriți, Iar cei ce sunt încovoiați, De către El sunt îndreptați.


Sufletu-mi e plin de mâhnire – O, Doamne – și de-aceea eu La Tine mă gândesc mereu, De pe pământul cel pe care Țara Iordanului îl are, De la Hermon și negreșit Din muntele, Mițear, numit.


Din gurile copiilor Și ale pruncilor aflați La sân, Tu – contra tuturor Vrăjmașilor încrâncenați – O-ntăritură Ți-ai țesut Să astupi gura la oricare Și-astfel, să tacă, l-ai făcut, Pe cel cu dor de răzbunare.


Acel care l-a rătăcit Pe omul cel neprihănit, Ducându-l – fără vreo pricină – Pe-o cale rea, pentru-a sa vină O să primească, drept răsplată, Groapa ce-a fost de el săpată.


Acela cari și-a lingușit Aproapele, i-a pregătit O cursă, căci lauda lui E-un laț întins aproapelui.


Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.


Pe cât e de adevărat Că Eu sunt viu neîncetat Iar slava Domnului Cel Sfânt Va umple-ntreg acest pământ,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa