Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 55:3 - Biblia în versuri 2014

3 Din pricina zarvei pe cari, O fac vrăjmașii mei cei tari Și pentru că sunt apăsat De către cei răi, ne-ncetat. Nenorociri, aruncă ei, Asupra mea și alor mei. De pasul mea, vor să se ție, Căci urmărit sunt, cu mânie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 din cauza strigătului dușmanului, din cauza opresiunii celui rău. Căci ei aduc necazul asupra mea și mi se împotrivesc cu furie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 din cauza agitației dușmanului și când văd exploatarea pe care o practică oamenii răi. Ei fac să vină necazul împotriva mea; și mi se opun cu violență.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 ia aminte la mine și răspunde-mi! Umblu agitat în mâhnirea mea și sunt cuprins de tulburare,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 din pricina zarvei vrăjmașului și din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine și mă urmăresc cu mânie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 de glasul vrăjmașului, de apăsarea celui rău; căci ei aruncă nelegiuire peste mine și mă prigonesc cu mânie.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 55:3
12 Mawu Ofanana  

Continua în acest fel: „Pricina ta-i dreaptă și bună. Oricine poate ca să spună Lucrul acesta – știu prea bine – Însă ascultă-mă pe mine: Degeaba mergi la împărat, Căci nu vei fi tu, ascultat.


„Păcatul ce l-am făcut eu, Nu-l ține-n seamă, domnul meu!”– A zis Șimei – „Căci am greșit! Mă iartă! Am păcătuit, Față de tine, când erai Fugar, atunci când părăseai Ierusalimul. Nu mai ține – Păcatul săvârșit de mine – În seamă dar, prea luminate. Cuvintele-mi necugetate Ce ți-au făcut atâta rău, Iartă-le-acum, robului tău!


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Când oameni răi îmi ies în cale Și ne-ncetat mă prigonesc, Iar cei care mă dușmănesc S-au strâns cu toți să mă-mpresoare Pentru că vor să mă omoare.


Nu mă lăsa pe placul lor, În mâinile vrăjmașilor! Căci împotriva mea, furioși – Iată – stau niște mincinoși, Oameni cari suflă peste fire – În jurul lor – doar asuprire.


Iată că martori mincinoși S-au ridicat acum, furioși, Și să vorbesc, ei mi-au cerut, De lucruri ce nu le-am știut.


Niște străini s-au adunat, În contra mea s-au răsculat Și viața mea o urmăresc. Oameni-aceștia nu gândesc Și nu se tem de Dumnezeu.


Zicându-și: „Iată, negreșit Că Dumnezeu l-a părăsit! Să-l înhățăm, căci nimenea, Scăpare, nu o să-i mai dea!”


De-aceea râd și le vorbesc Cu răutate-asupritor, De sus – de parcă mai mari sânt Decât toți ceilalți – tuturor.


Toți căutau ca să găsească – Preoți, bătrâni și cărturari – Pe cineva, vreun martor cari, O mincinoasă mărturie, Să facă și motiv să fie, În contra lui Iisus, prin care, Să poată ca să Îl omoare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa