Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 53:3 - Biblia în versuri 2014

3 Toți oamenii s-au rătăcit. Stricați sunt toți. Nu s-a găsit Măcar un om cari să fi vrut Ca binele să-l fi făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Toți s-au rătăcit; au ajuns, cu toții, corupți. Nu mai este nimeni care să facă binele, nimeni, niciunul măcar!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Dar toți s-au rătăcit. Toții au devenit niște oameni corupți! Nu mai există unul care să facă ce este bine. Nici măcar unul!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Dumnezeu din ceruri privește spre fiii oamenilor ca să vadă dacă există [vreun om] chibzuit, [vreunul] care să-l caute pe Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Dar toți s-au rătăcit, toți s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Fiecare din ei s‐a abătut, s‐au stricat de tot. Nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 53:3
13 Mawu Ofanana  

Când vorbele i-au auzit, Israeliții s-au grăbit Să-l părăsească pe-mpărat Și-apoi, pe Șeba, l-au urmat. Numai bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, Drept credincioși s-au arătat Și-l însoțiră pe-mpărat, Pân’ la Ierusalim apoi.


Atunci ființa omului Mult mai puțin apreciată Are a fi, căci e stricată, Omul sorbind cu bună știre – Ca apa – din nelegiuire.”


Dar oamenii s-au rătăcit. Netrebnici, toți s-au dovedit. Nu este unul care ține Drumul cel drept, făcând doar bine. Domnul privește în zadar, Căci nu e nici unul măcar.


La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


S-au abătut și nu sunt vrednici; S-au dovedit niște netrebnici; Nu-i nimeni – unul nu-i măcar – Să facă bine, așadar.


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


Voi știți că El, neprihănit, Întotdeauna, S-a vădit. Deci dacă în neprihănire Vă duceți viața, s-aveți știre Cum că din El, voi v-ați născut Și-acest fapt este cunoscut.”


Chiar de aceea, pentru tine, Am – prea iubitule – un sfat: Să nu urmezi răul, vreodat’, Ci bine doar, să faci, mereu. Cel care e din Dumnezeu, Doar fapte bune săvârșește.


Cine-i nedrept, nedrept să știe Și mai departe, ca să fie. Cel întinat, facă la fel: Rămână întinat și el. Cel care e neprihănit, La fel să fie – negreșit – Și mai departe, pe pământ. Acela care este sfânt, Să se sfințească și să fie Tot sfânt, de-acum, în veșnicie!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa